ca tot am vorbit in ultimul post despre chestii pe care le primesti, atentia mi s-a concentrat puternic asupra unui anumit dar pe care l-am primit recent, si-anume un pupic. din ăla firav si moale, din specia „doar copiii mai stiu sa mai dea asa pupici”, din ala despre care te chinui in zadar sa-ti aduci aminte detalii relevante ulterior, spre exemplu pozitionarea sa, calitatea umiditatii buzelor, impactul asupra zonei vizate, durata contactului etc. din ala care se da doar pe obrazul drept.
si-acum vine intrebarea covarsitor de inteligenta: care este rationamentul in baza caruia se face alegerea obrazului destinatar vizat de un viitor pupic?
este absolut clar ca exista o singura specie din regnul pupicilor singulari care poposeste pe cate un obraz din timp in timp. excludem din start pupicii duali, si-anume pe cei de salut si de pa pa, pica si cei de felicitari impreuna cu cei aducatori de „vesti bune”, si cei de tristete tot acolo se duc. e clara situatia in care dai un singur pupic fara sa ai munitie pregatita sa-l lansezi imediat si pe al doilea. iar cand vine vorba de primit, fie esti copil si te asteapta a doua runda cu o ruda cu fața șmirghel de care clar n-ai intentia sa te mai raschetezi, fie esti o chestie mica si surprinsa, inlocuita de o rosie autohtona pârguită in cateva secunde dupa scamatorie. intentia de data asta se schimba radical, si se lasa fie cu o repetitie a gestului, fie cu o alta pargurie instanta starnita de palma ce va dezerectiza obrazul purtator de pupici prea pertinenti.
banuiesc ca alegi ceea ce e mai la indemana. sau indebuza. si in mod firesc, nu vei alege obrazul cu alunita cea paroasa. sau pe cel brazdat de cosuri. desi in situatiile astea poate mai bine nu pupi nimic. dar daca totusi ar exista o logica dupa care alegi unde pupi, oare care ar fi ea?