Archive for GEN session

prajim cartofi roz-bonbon!

P1050275un „must have” in bucataria oricarei pitzi autentice.. desi nu-mi imaginam veci o pitzi la tigaie.. dar merge perfect cu sacosa de rafie cu leopard pattern pe care am surprins-o saptamana trecuta scoasa la plimbare prin camin.. pacat n-am avut dibacia sa pun suficient de repede mana pe aparat.

Anunțuri

Comments (2) »

brașov pe scurt… de mijloc și lungă

ca pentru o restanta pentru care te pregatesti si mai temeinic, la aproape o luna de la weekendul petrecut in brasov, am facut rost si de restul pozelor pentru postul asta..

IMG_6009

pe langa covrigi, brasovenii se pot lauda cu o politete iesita din comun.. ma intreb oare cui multumeste scoala asta pentru intelegere? daca e greva, copiii se bucura.. parintii se bucura daca se bucura copiii, mai ales ca sunt scutiti de doua drumuri de dus si adus copilul de la scoala.. nu ramane decat guvernul caruia se pare ca scoala respectiva ii multumeste.. asta pentru ca putina politete paradoxala nu stirca la casa omului..

IMG_6003

ca sa se conformeze reguluilor orasului, circarii ii invita pe brasoveni la „dresura de elefanti nr. 1” pe doar zece mii.. 10 ron sa dea doar cei cu dioptriile mari.. stiam deja de la orange ca smecheria e in subsol, aia cu fontul mai mic..

P1040930_resize

cum fiecare regula are si o exceptie, excesul de politete brasoveana e combatut de nenea de la numarul 24.. nenii de la 16, 18, 20 si 22 sunt prea politicosi ca sa se revolte..

P1040891_resizeasa cum clujenilor le plac gurile de canal, asa si brasovenilor prizele pe-afara.. inteleg utilitatea prizelor pana in momentul in care afara ploua..

P1040939_resize

doggie-parking la intrarea intr-o cafenea.. excelent de pus in practica si in supermarketuri.. pe cand un parking pentru carucioare…?

P1040940_resize

initiativa demna de luat in seama.. desi rezultatele sunt cam modeste.. bineinteles, putem observa si nelipsitele prize outdoor..

IMG_6006iar in final, monumentala lucrare a naturii, constructie arhitecturala de proportii istorice care te ademeneste sa pasesti curajos pe strada sforii, va prezint…cireasa de pe tort, proaspata si fumeganda!

Comments (6) »

emoția aia de tot rahatu’

sunt sigura ca nu sunt singura la care incep sa-i chioraie matele nebuneste atunci cand mai sunt cateva minute pana incepe un examen, atunci cand primeste o veste foarte faina sau atunci cand citeste un mesaj neasteptat de la cineva foarte drag.

intestinul e un fel de barometru pentru emotie. daca emotia e puternica, se umple, iar disconfortul creat o sa iti dea senzatia ca e musai sa ajungi la baie. dar nu se intampla intotdeauna sa iti permiti luxul de a da nobila fuga spre regatul unde calci pe urmele imparatului. fara L. daca senzatia de „pot sa ma casc mai tarziu” poate fi stapanita, atunci si emotia e relativ puternica. fara S. te vei clama, iar dupa nu va mai fi nevoie. daca intr-adevar nu poti sa tii pana DUPA, si esti fortat sa imbratisezi ritualul vicios „te duci, rezolvi, te intorci” sau „calul intra in desert, calul iese din desert” cu continutul „galop, galop, galop”, emotia e extrem de puternica. dar risti sa te relaxezi prea tare si sa nu mai dai randamentul de care erai in stare inainte. daca senzatia revine dupa cateva minute de la incheierea ritualului, atunci emotia e exagerat de puternica. sau ochiul caprui are nevoie de un ochi avizat. daca te duci spre a rezolva si inca din timpul rezolvarii simti nevoia sa re-rezolvi, atunci e bai. MARE.

morala e:

coana nina, coana nina,

spune-mi unde e latrina,

am o jena la stomac

si imi vine sa ma

coana nina

Leave a comment »

hop şi-o cioară sus pe bară

ca să întăresc dârele de misoginism pe care le-am lăsat în ultimele posturi, o să prezint următoarea situaţie care reflectă în mare pare autocritică, deci intră în sfera misoginismului acceptat.

am admirat mereu bipedele care bicicleteaza linistite si in voia lor prin oras.. in mod absolut evident, m-am limitat doar la admiratie, usoarele scurgeri de invidie datorandu-se, bineinteles specimenelor din regnul masculin, care se pare ca mânuiesc, pardon, picioresc bicicleta cu mult mai mult spor si patos. pentru o impatimita a vehiculelor cu trei roti, respectiv tricicleta si roaba bunicului, ma declar mai mult decat multumita de performantele de care dau dovada in fata unui ghidon, evident de BMX ca altfel e deja prea mult, si-anume cativa metri parcursi pe o suprafata absolut neteda, fara prezenta prin preajma a unor pietoni sau a unor vehicule, nici chiar dintre cele aflate in stationare.

in urma ultimei mele experiente biciclate ar trebui sa zic ca nevoia e cel mai bun instructor. in mod evident nu e asa. cel mai bun instructor e acela care trece repede peste etapa de instruire si pune bine mana pe ghidon, fundul pe sezlong si te duce intr-un echilibru perfect instabil pe bara. sunt mandra de prima mea incursiune pe bicicleta care nu se numara in metri, ci in kilometri.

multumesc instructorului 😀 vanataile vor fi subiectului unei alte istorisiri.

Comments (4) »

am un buric. și buricu’ n-are nimic împotrivă

e prima oara in prea mult timp, cand n-am nimic de facut.. e 11.58 si zac in pijama pe canapeaua mea sibiana in camera mea de sibianca in orasul meu, SIBIU.. nu ma grabesc sa ma scarpin la ceafa, nu ma grabesc sa fac dus, ca put doar pentru mine, ma enerveaza aia care sapa dupa gaz sau tevi, da nu ma enerveaza suficient cat sa ma ridic sa vad despre ce e vorba..

casc din suflet. as avea chestii de facut, dar toate pot suferi amanare.. sunt intr-o prea-sfintita stare de miserupișteanu. mi-am aruncat telefoanele pe jos si daca suna vreunu dintre ele ma intreb daca o sa am chef sa imi deplasez piciorul sa incerc sa-l apuc ca sa nu trebuiasca sa ma misc cu tot trunchiul..

am facut atat de multe in ultima saptamana.. de la nunta la transbordat intr-o calatorie de zece ore cu mai multe trenuri, o licenta cu draci, vazut babele si sfinxul, un traseu de 2-3 ore pe jepii mari coborat intr-o ora in tenisi, vizitat si dormit in cea mai dezordonata si relativ jegoasa resedinta pe care bucurestiul o poseda, dar cu compot excelent, dat din cap la roackeri, clovnisme la copii, baloane la copiii mari, bâțâit in cea mai neclimatizata bodega printre prea multe lanturi de cocalari,  adormit cu capul prea apropape de umarul nenelui din transmixt.. e clar ca trebe sa recuperez.. probabil ca in tot acest timp am pierdut multe… 😉

Comments (2) »

foaie verde pitpalac, tu te muți și eu mă mac

din vasta cultura bucuresteneasca pe care incerc sa o inglobez printre stropii mei ardelenesti de naivitate (la care noi ii zicem bun simt), am cules o noua sintagma cu potential extraordinar de extravagant in afara extrasezonului. adica acum, ca tot ne fierbintim zilnic sub soarele dă bucale.

recent s-au pus bazele unei noi categorii, paralele cu melteanul de dorobanti, si-anume piromanul cu nas. pentru ca o arde nasol. daca stai sa casti bine ochii in stanga si in dreapta, si zic sunt decat aproximativ toate specimenele după intreg cuprinsul bucurestiului, care, la un anumit moment al zilei o ard nasol. gen. asta se traduce de obicei prin faptul ca ei petrec/pierd vremea cumva. dar cum vremea e vorba demodata, este absolut imperios necesara folosirea acestei sintagme. si ca sa n-o mai ard nasol, o sa intru in subiectul care ma macina. cat de nasol o ard cei care o ard prost? pentru ca nu imi permit sa spun din ce categorie de piromani fac parte cei care o ard prost, incerc sa gasesc o simpla explicatie a diferentei dintre cei doi.

instinctul meu si urechea ciulita mi-ar spune ca primul ii ofera o conotatie negativa, pe cand cel de-al doilea, perfect justificat, o arde pe conotatii pozitive. adica s-o arzi nasol e de rau si s-o arzi prost e de bine. oare?

Comments (8) »

efectul de scroll. pe principiul lui search

sa tot fie vreo cateva zile de cand m-am apucat de licenta. sa mai tot fie pe-atatea pana ce ea trebuie, in mod tragic si inevitabil, predata, pentru marele dezmat si amuzament al profului. cum timpul ne preseaza, incepem sa reactionam in moduri din ce in ce mai ciudate.. personal ma caracterizeaza o dezordine absoluta atat la nivel cerebelos, cat si in petecul de camera in care ?ed. in mod absolut miraculos, de cateva zile domneste o ordine in dulapul meu de parca as fi angajat un pitic impaturitor de tricouri.. am dezvoltat o pasiune nebuna pentru spalat canile din care consum lichidele care ma tin treaza.. dintr-un spirit curat de vinovatie ma plimb cu laptopul pe oriunde ma duc, in speranta ca poate ma mai screm de un rand – am descoperit ca se doarme asa de bine si lipsit de griji pe muzica, in patul de sus..
ieri dimineata m-am trezit cu gandul de a scrolla de nebuna rapoartele pe care le colectionez si pe care, din fericire datorita minunii digitalului, nu are cum sa se puna praful.. astazi mi s-a adus la cunostinta fapul ca e un gest terifiant pentru restul.. momentul in care scrolezi si scrolezi si scrolezi ii innebuneste pe ceilalti.. e un fel de confirmare a faptului ca celalalt chiar are ceva bucata de licenta.. lucrul asta ne termina.. azi mi-am mutat sediul in biblioteca – mai socializez si imi dau aere conditionate ca sa nu ma usuc.. m-am lovit de atatea scroluieli incat prefer sa devin uscaciune, daor sa nu le mai aud.. sau cel mai probabil o sa dezvolt o toleranta la scroluiala, ca doar izvorul miserupismului pentru licenta asta n-a secat..

Comments (2) »