Archive for nowhere

rece-rece, cald-cald

… era un joc pe care il jucam cand eram mici. obisnuiam sa ascundem cate un obiect, de obicei al unuia dintre parinti, in momente total nepotrivite – spre exemplu singura camasa calcata intr-o dimineata in care tata intarzie la lucru, eventual avand si o inspectie la prima ora.. bineinteles ca pentru a o ascunde, dumneaei, camasa, va fi suferit boţiri şi şifonări repetate..

de cateva saptamani incerc sa-mi descifrez destinul.. intensitatea cu care am scris pe blog ar putea confirma faptul ca e o chestiune care presupune munca asidua si ocupa cam tot timpul din lume.. se materializeaza in activitati care mai de care mai greu de digerat – lenevire crunta, somn pana la 12, valuri intregi de plictiseala grava..

cand in sfarsit mi se pare ca am ajuns la o concluzie, ma ia cu calduri, ma extaziez, imi vine sa urc pe bloc si sa urlu.. in jumate de ora sunt inapoi in zona de rece-rece. ultima revelatia a fost sa creez DECIZIFICATORUL – implant de ficat care iti amplifica potentialul de luare a deciziilor.. nevoia asta nebuna de a avea pe altcineva care sa ia deciziile in locul nostru este perfect justificata de nevoia ulterioara de a da vina pe acest altcineva pentru decizia luata.. asa ca fac un apel catre intreaga societate cititoare de acest blog – unde-i mai bine? bucingham city sau clujelimon?

Anunțuri

Comments (4) »

cursuri de analfabetizare

pentru ca probabil de acum incolo o sa am mult mai mult timp la dispozitie, ma gandesc sa pun bazele initierii in anafabetizare.. detin material proaspat..

e ciudat felul in care te trezesti intr-o dimineata si stii ca ai nevoie ca in ziua aia sa fii GENial.. te incarci cu energie GENiala, pleci spre lucru lasand o dâră de GENialitate in urma ta, ajungi si desi pe fusta zace o pata 3 pe 3 de pasta de dinti, stii ca ai suficient GENialism in tine incat sa acperi pata doar cu GENialismul.. cred ca ar trebui sa avem un fel de soc gradat, un fel de soc de mila, mai mic si care sa creasca progresiv ca intensitate pentru ca atunci cand te loveste la intensitatea pe care a pregatit-o, sa stii ca poti sa induri..

SUN™, echipa din care am facut parte la olimpiadele comunicarii, singura chestie care chiar merita capital letters pe blogul asta, a fost pradata, furata, plagiata! am simtit ca imi fuge covorul rosu de ogilvy de sub scaun cand am citit porcaria aia de articol! mai bine nu vedeam niciodata!

am atat de multa convingere ca meritam sa se faca dreptate, daca nu pentru noi, cel putin pentru copilasii care vor participa la editiile viitoare ale olimpiadelor! ii urez agentiei nationale antidrog sa se delecteze in mizeria asta de hotie.. cel putin pana mai au timp..

Leave a comment »

facultatea – reintoarcere la gradinita

imi doresc sa scriu despre chestia asta de anul trecut.. 🙂 sunt atat de similare cele doua institutii incat nu pot sa ma gandesc decat ca sunt una si aceeasi.. ma duceam la gradi in fiecare dimineata in capatul strazii.. faceam pasii umpic mai mici, si deci ca sa ajung acolo imi lua vreo 8-10 minute.. ma duc la facultate in fiecare zi, si daca depasesc obstacolul mortii = calea victoriei, ajung la facultate in 10 +/- 2 minute.. ma duceam la gradi doar cand vroiam.. daca exista vreun episod din salvati de clopotel pe care il ratam, ramaneam acasa a doua zi ca sa il vad.. aveam si atunci o oarecare urma de constiinta incarcata.. prea putin, oricum.. acelasi lucru si azi.. ma trezesc (daca ma trezesc) si ma gandesc daca sa ma duc la facultate.. nicio problema daca am ratat vreun curs plictisitor de-al vreunei femei-barbat.. mai bine stau si citesc o carte acasa, decat in banca aia prafuita.. programul cu care m-am obisnuit la gradi, sincer, e cam acelasi si acum.. ma duceam la gradi de la 9 la 12.. asta inseamna un curs si un seminar.. 😀 aveam gentute colorate cu care ma mandream sa merg la gradi.. acum pot sa zic ca nici cu geanta mea cu giRAFA nu imi e rusine 😉

am trecut azi prin cartierul meu.. intr-o plimbare pana la dispensar.. nu imi era dor sa merg acolo.. eh, asta este.. si am luat-o pe langa scoala.. m-am amuzat teribil sa vad piii cum joaca fotbal si cate unul sandwich-ul in staniol intr-o mana si pe cap cu caciula.. gardianul se amuza copios cu inca vreo 5 piii la groapa cu nisip (as fi foarte curioasa sa stiu de ce).. in capat, la poarta stateau tanti doamnele profesoare infrigurate cica la supravegheat.. piii mari au acum cos de baschet.. as fi stat pana sa „se sune” dar prea se holbau pii la mine.. mi-ar fi placut sa vad cum se formeaza randurile si cum intra 2 cate 2.. cum zicea Roncioiu: „2 cate 2 mai, nu 2 cate 6”.. analizand situatia, imi dau seama ca atunci aveam program fix.. pana acum, scoala si eventual (relativ vorbind) liceul au fost singurele intervale din viata mea in care chiar am respectat un program (foarte relativ vorbind), mai corect, as fi avut de respectat un program.. ne miram ca ni se spune generatia 3 minute.. bineinteles ca asa este.. nu e nicio jignire in asta.. o sa privim cu admiratie spre generatia unsprezece minute foarte curand.. :p daca in momentul asta as avea un program de respectat, nu stiu exact daca m-as putea tine de el.. sunt prost disciplinata si autodisciplina nu poate face totul.. nu stiu cum pot oamenii mari sa se duca la servici zilnic, in acelasi loc, atata vreme.. m-as plictisi teribil.. suntem generatia de 3 minute de educatie din care 1 se intarzie si se da drumul mai repede cu inca 1.. suntem redusi la 1 singur minut.. in care de cele mai multe ori facem ceva sau pur si simplu….ne plictisim..

Comments (3) »

trei zile de AdRev & pledoarie pro lene

www.adrevolution.ro

If you want to think outside the box, figure out the box first!

Paul Garrison m-a impresionat la fel de mult ca si la zilele biz.. inca imi vine greu sa cred despre un om ca e atat de sincer si de deschis si mi se pare ca trebuie neaparat sa ai forte supraumane sa ai mereu cel mai bun raspuns in conditiile unei intrebari cat se poate de provocatoare.. intr-o engleza perfecta si pe cel mai cald ton posibil, Paul Garrison e Superman-ul Marketingului de azi.

e interesant sa vezi creativii la aceeasi masa cu faţă verde povestind chestii care mai de care mai interesante si mai fresh si mai pline de „scotch” sau de scartait de usa care se deschide si se inchide ;)) si totusi, creativii nostri vorbesc intr-una de portofolii, de getting more visual, de punerea in practica a ideii, dar am vazut astazi doar o prezentare pe care o pot denumi prezentare.. intotdeauna am crezut ca un bun speaker se poate descurca si fara suport vizual.. ei bine, astazi, uitandu-ma la fetele care la fiecare 5 minute isi schimbau culoarea de la galbenul pal „am mai auzit asta de o mie de ori” pana la verdele „com’on.. give me somthin to shoot here”.. mi-am dat seama cat de important e un suport vizual, power point in cazul asta, bine realizat si structurat..

imi plac oamenii din publicitate.. imi place ca majoritatea sunt wackos.. imi plac fixurile lor si ma amuza tare ca se inmoaie atat de usor in fata unui public de studenti.. poate ca, vorba lui adrian preda, le e frica de noi ca o sa le luam locul.. they really have to know how to play their cards right 🙂 e mai mult decat fun sa te uiti la un ţugu care mesteca ciunga in spatele microfonului sau ce palarie si-a mai achizitionat teodora migdalovici.. e amuzant si sa observi ca garrison are un picior de dinozaur si pantofi facuti la comanda (erau din aia cu talpa de piele, cusuta :p )..

zilele astea mi-am dat seama ca nu am timp de nimic.. mereu sunt intr-o alerta gravitationala continua si ma trezesc ca ma dor picioarele de atata stat jos.. mi-e dor sa-mi fie lene si sa am vreme sa ma uit pe pereti si peretii sa se uite la mine.. mi se pare ca astea sunt momentele in care trebuie sa profitam ca avem voie sa ne fie lene.. LEEEENEEEEE!!!! n-o sa pot sa imi mai permit lene daca o sa ajung sa lucrez.. si daca atunci o sa pot sa imi permit, daca o sa fiu mamica (desi inca nu cred), n-o sa pot cu siguranta sa imi permit lene.. lenea o sa mi-o permit in pensie (daca o sa o apuc) si atunci n-o sa mi-o mai doresc.. acum e momentul pentru lene! acum am timp pentru lene si vreau ca barometrul de lene sa atinga cota cea mai inalta pentru ca sa am la ce record sa ma uit mandra, atunci cand nu o sa imi mai permit asa ceva 😀 de aceea ii adaug o noua categorie pro lene blogului meu.. sa cresti mare si frumos si sa te iubeasca fanii, lenesu’ lu cami ! 😀

www.adrevolution.ro

Leave a comment »

de la craciun la ramadan si-napoi la craciun

cine-ar fi crezut ca dupa ce se aprind toate luminitele din piata mare si din piata unirii se pot stinge asa de repede si se aprind felinarele din istanbul? ochii oamenilor se aprind oricum mai puternic si mai frumos atunci cand se strofoaca sa bage o vrajala mica la careva.. cine ar fi crezut ca taciunelui de pe staniolul unei narghilele ii va urma taciunele din ghiveciul cu foc in piata mare? oricum focul care arde sufletele neimplinite si mintile geloase pe vrajelile mici, arde mai tare si mai adanc.. cine-ar fi crezut ca …….. ?

istanbul: 20 milioane de locuitori; mare; pisicute; moschee (cami :p ); bazar; ingliș; putoare; Hagiiiii!! Romania; negot; comerciant; esarfe; vrajala; fun 😀

kirsehir: pat mare si tare; furaciune; latura; nice bulgari; nice puțitori turcaleti; fun; voce pierduta; unfun :-s

cappadocia: as fi vrut sa raman acolo …

ankara: ataturk – tata, mama si tot neamu’ lor; mall cu cercei frumosi; fast food cu cartofi gigantici; peanuts bar cu bataie; orghiuz nefericit si fara femei; fuuuuuun!!! :p

last day: poze; muzica; chitara; bataie; dor de craciun; semi-fun 🙂

istanbul: adevaru’ pe pita …

bucale: prima oara cand m-am bucurat sa intru in bucale (pt ca imediat am si iesit); teapa pe taxi de la gara la moxa: 23.4 ron (STUUUUPID)

sibiu: no words to describe ………

presara umpic de zapada si 3 stropi de nefericire printre astea ca sa poti sa iti dai seama ca esti cu adevarat fericit

Comments (1) »

despre „.”

inchin si eu un gand tarziu pentru pilu. sa fie cald si bine acolo..

„Round here we always stand up straight
Round here something radiates no more”

am decis ca ultimul nu inseamna „cel din urma” – si ca tot ceea ce pare misleading de fapt ne duce catre oitze mai pufoase, cu palarii si cu personalitati mai puternice

mi-au placut in ultimul timp: brelocurile p&g, ideea de carte de vizita incalzita la ceasca de ceai, dehartie, trout despre strategie si badge-ul de la zilele biz

va imbratisam pe toti cei care ne-ati dat atentie pana acum si va invitam sa ramaneti in touch for more adventure… 😀

photo-0649.jpg

de la stanga la dreapta ronkey, (de jos in sus) rutza, hippie hippo, bâzu’, riciu jr. lipseste girafa RafaEla, care datorita unor probleme fotogenice a parasit the set.

(raluca, nu te mai flata :p )

Comments (6) »