Archive for Iunie, 2009

foaie verde pitpalac, tu te muți și eu mă mac

din vasta cultura bucuresteneasca pe care incerc sa o inglobez printre stropii mei ardelenesti de naivitate (la care noi ii zicem bun simt), am cules o noua sintagma cu potential extraordinar de extravagant in afara extrasezonului. adica acum, ca tot ne fierbintim zilnic sub soarele dă bucale.

recent s-au pus bazele unei noi categorii, paralele cu melteanul de dorobanti, si-anume piromanul cu nas. pentru ca o arde nasol. daca stai sa casti bine ochii in stanga si in dreapta, si zic sunt decat aproximativ toate specimenele după intreg cuprinsul bucurestiului, care, la un anumit moment al zilei o ard nasol. gen. asta se traduce de obicei prin faptul ca ei petrec/pierd vremea cumva. dar cum vremea e vorba demodata, este absolut imperios necesara folosirea acestei sintagme. si ca sa n-o mai ard nasol, o sa intru in subiectul care ma macina. cat de nasol o ard cei care o ard prost? pentru ca nu imi permit sa spun din ce categorie de piromani fac parte cei care o ard prost, incerc sa gasesc o simpla explicatie a diferentei dintre cei doi.

instinctul meu si urechea ciulita mi-ar spune ca primul ii ofera o conotatie negativa, pe cand cel de-al doilea, perfect justificat, o arde pe conotatii pozitive. adica s-o arzi nasol e de rau si s-o arzi prost e de bine. oare?

Anunțuri

Comments (8) »

efectul de scroll. pe principiul lui search

sa tot fie vreo cateva zile de cand m-am apucat de licenta. sa mai tot fie pe-atatea pana ce ea trebuie, in mod tragic si inevitabil, predata, pentru marele dezmat si amuzament al profului. cum timpul ne preseaza, incepem sa reactionam in moduri din ce in ce mai ciudate.. personal ma caracterizeaza o dezordine absoluta atat la nivel cerebelos, cat si in petecul de camera in care ?ed. in mod absolut miraculos, de cateva zile domneste o ordine in dulapul meu de parca as fi angajat un pitic impaturitor de tricouri.. am dezvoltat o pasiune nebuna pentru spalat canile din care consum lichidele care ma tin treaza.. dintr-un spirit curat de vinovatie ma plimb cu laptopul pe oriunde ma duc, in speranta ca poate ma mai screm de un rand – am descoperit ca se doarme asa de bine si lipsit de griji pe muzica, in patul de sus..
ieri dimineata m-am trezit cu gandul de a scrolla de nebuna rapoartele pe care le colectionez si pe care, din fericire datorita minunii digitalului, nu are cum sa se puna praful.. astazi mi s-a adus la cunostinta fapul ca e un gest terifiant pentru restul.. momentul in care scrolezi si scrolezi si scrolezi ii innebuneste pe ceilalti.. e un fel de confirmare a faptului ca celalalt chiar are ceva bucata de licenta.. lucrul asta ne termina.. azi mi-am mutat sediul in biblioteca – mai socializez si imi dau aere conditionate ca sa nu ma usuc.. m-am lovit de atatea scroluieli incat prefer sa devin uscaciune, daor sa nu le mai aud.. sau cel mai probabil o sa dezvolt o toleranta la scroluiala, ca doar izvorul miserupismului pentru licenta asta n-a secat..

Comments (2) »

verdeta

imi voi inscriptiona pe un tricou verde: VERDETA. n-as elefantiza niciodata un tricou. va zic imediat de ce.

inchin acest post unei persoane foarte deosebite, absolut speciala, posedata de o frumusete sufleteasca rara, care, in mod mai mult decat evident, da pe afara prin fiecare zambet fenomenal pe care il imparte si cu care imprastie atata bucurie lumii intregi. persoana aia este eu.

m-am gugălit. ca tot omu. si-am vazut icișa articolul al carei protagonista ma aflu. nici pe departe relevant din orice punct de vedere, incepand chiar cu faptul ca m-am marchietărit de trei ani aseistici incoace, nicidecum n-am ars-o prost in comert. pot doar sa va zic, pe cuvantul meu de verdeta, ptiu linge cu șase mii de lacate, ca in interviu zisăi lucruri tare interesante care ar reliefa personalitatea minunata care personalizeaza persoana mea. zic. dupa cum o sa vedeti e o poza acolo, una si buna, care se mareste pe la jumatatea articolului, dupa care, incet, incepe sa o arda in bajetul acela cu care imi impart eu faimoasa-mi faima.

si ma mai indexeaza gugălu intr-un articol de pe iaa, cu un citat de la mine citire dintr-un post postat pe vremea olimpiadelor. pentru care n-am luat nici un premiu. zic. si se mai gasesc si alte minunate minunatii cu care m-am facut remarcata de-a lungul fragedei mele varste verdetistice. sa tot fie fo doo participari pe la olimpiade, care mai de care mai premiate si fo cateva articole pe unde imi dau eu cu parerea de toti peretii.

gugăliți-mă-ți. zic. cu spor.

oare poti face cârcel la limba? as vrea sa stiu o parere cat mai medicala.

Comments (2) »

n-a putut să vină cu noi pentru că a fost la scurtat pereți

in familia mea se lasa cu mare eveniment mare. e vorba de o nunta. evident, nu o nunta oarecare, ci a mult-prea-dragului-si-iubitului meu fra.

e o zarva permanenta. dupa doua luni petrecute departe de casa, deci departe de toate cele ce tin de organizarea nuntii, e clar ca sunt in urma si duc lipsa de antrenament. cu toate astea, toata agitatia ma afecteaza profund. am dedus lucrul asta dupa ce, azi dimineata, in timpul somnul median (trezit la 7 a.m., pus la somn la 8 a.m.) am tras o sperietura crunta cand mi-am dat seama ca e ziua nuntii, iar eu n-am adus rochia de la bucuresti. intr-un final, bineinteles cu intarzierea fireasca unei domnisoare de onoare din ceva film american ieftineanu’, m-am proiectat la nunta intr-o rochie albastra, imprumutata de la mama unei foste colege de gimnaziu. am fost avertizata ca rochia pateaza pentru ca a fost colorata cu cerneala. m-am trezit. albastra era doar plapuma.

o nunta inseamna pregatiri. multe. asadar, stres. mult stres. sub stres, oamenii reactioneaza ciudat. uneori e chiar interesant sa-i urmaresti. exista momente in care cei care iau parte la pregatiri, avand o gramada pe cap, comaseaza involuntar informatiile, rezultatul fiind o fraza de genul celei din titlu. autoarea e mama. 🙂

Comments (2) »

angajez clovn. rog seriozitate!

vine un moment in viata oricarui clovn, in care se loveste de o problema cu care probabil ii vine mai dificil sa jongleze. ma intreb cum afecteaza criza economica viata unui colvn. fonduri suficiente doar pentru finantarea unei treimi de heliu dintr-un balon? subventie acordata petntru un singur siret colorat? jumatate de nas rosu? peruca partial colorata?

sa presupunem prin absurd ca pe timp de criza glumele unui clovn sunt pe jumatate reusite. ce-ai putea sa faci in cazul asta? te speli pe față, iti stergi ranjetul si te reprofilezi. siviul tau are acum experienta necesara pentru a fi luat in considerare pentru un post de rudolf, in sezon. un post de mos craciun ar putea fi o optiune viabila pentru ex-clovnii cu aspiratii suficient de inalte.

ma intreb daca exista vreo certificare ce atesta atuenticitatea clovnistica. clovn cu patent – pentru cei care nu se tem ca vor ramane fara masele. as pune bazele unei scoli pentru educarea clovnilor si dezvoltarea unui comportamet inadecvat in randul acestora. vorbim despre un domeniu in care asteptarile sunt inalte, iar serviciile prestate nu sunt intotdeauna pe masura – exista si colvni pitici.

Înalta Școală Scundă de Manierat și Strâmbat Clovni garanteaza o societate care sa se hăhăie pe ea de criza. aplicatiile celor care vor sa doarmă pe ea de criza vor fi redirectionate spre parlament.

Leave a comment »

Cască-te Frate Romane, cască-te să vezi ce tare se simte

stau in gara brasov, in unul dintre putinele trenuri necocalaresti ale cfr-ului si fur net de la hotel elegance express. cei care mai au impertinenta sa calatoreasca pe traseul bucuresti nord – sibiu, stiu ca exista trei variante de calatorit cu trenul, dintre care doua cocalaris, cu vagoane din vremurile in care se purta aruncatul gunoiului la cos, cu compartimente aromate cu un PUTErnic iz toaletistic, cu babe care imprastie alte mirosuri interesante, cu calduri cum numa-n cuptorul cu microunde pomenesti si mai ales cu intarzieri care te fac sa apreciezi singura masa de care apuci sa te bucuri in ziua respectiva.

dintr-un respect aparte pentru glanda mea sudoripara, am decis ca e momentul sa o las sa se mai odihneasca si am ales varianta mai dă fițe, frate. asa ca mi-am plonjat fundul intr-un tren mirific, cu haere conditionate, scaune tapitate si babe mai putine. e moale la poponeata, nu-ti transpira picioarele, fundul si spatele astfel incat atunci cand te ridici de pe scaun sa trebuiasca sa te dezlipesti precum scotch-ul de o foaie de hartie. si cel mai important, n-ai cum sa transpiri. de ce? pentru ca esti condamnat sa faci țurțuri. incep sa cred ca politica cfr-ului se invarte in jurul sloganului „calatorului ii sade prost cu drumul in care sa se simta bine”.

Leave a comment »

foaie verde si-un claxon, cum sa-l cheme pe nixon?

la gradinita am fost scufita rosie si craiasa anului. la scoala am purtat coronita chiar si pe clasa a sasea, cand deja copiii pluteau intr-un sictir total, am avut trei de zece curat in bac, dintre care unul a fost la mate M1*.. intre toate aceste momente marete, m-am glorificat cu altele, aflate la extrema opusa.. am suferit crunt pe clasa intai, cand, la serbarea de sfarsit de an, dintre toate literele frumoase, eu ziceam poezia pentru K, singura litera care avea doar doua versuri: „Kilogram si Kilometru – uite ce putere am /Eu alerg un kilometru si ridic un kilogram”. pe clasa a zecea am luat primul doi la mate ca nu am avut chef sa citesc relatiile trigonometrice. proful a zis ca se simte ca un călău, eu l-am completat zicand căcălău. in anul doi am avut bursa de merit, cea mai mare si mai tare din parcare, asta dupa ce am intrat la facultate la taxa, pe pozitia 260.

una dintre fanteziile mele „facultative” a fost sa vad cum e sa ai restanta. bineinteles ca la marketing acest lucru nu e posibil A SE intampla. acum doua luni eram pe punctul de a avea o restanta la regia de camin. aproape ca m-am entuziasmat, dar m-am dezumflat cand am vazut ca nu apar pe listele cu restantieri. o platisem doar cu o saptamana intarziere.

azi am avut ultimul examen aseistic. sau cel putin asa am crezut. toata lumea se temea de examenul asta. materia foarte condensata, extraordinar de multe detalii, prof foarte sever, panica. m-am apucat, ca tot studentul bursier, sa invat pentru examen ieri, la ora 2 jumate pm. cartea parea extraordinara. singura carte bine scrisa. materia draguta. chiar am avut ce invata.

in general fac parte din nefericita categorie a studentilor care se plictisesc pana la pagina 3, randul 5 (cu tot cu pagina de garda si cuprins). ei bine, cartea asta m-a prins. am citit mult. aproape tot. mi se parea deosebit de interesanta. o singura cacofonie – lucru rar inatalnit in cartiile profesorilor de la ase. azi dimineata, adormita cu grilele pe stomac, ca orice frumoasa intr-o padure de note de subsol, am realizat ca imi pare rau ca nu apuc sa mai citesc inca o data cartea.

am ajuns la examen, tarziu, ca de obicei. profu a venit s-a uitat la noi si a plecat. cica s-a suparat ca n-aveam un loc liber intre noi. dupa 25 de minute i-a trecut frustrarea si a inceput examenul. grile si raspunsuri deschise. in 4 minute am terminat totul. am ramas de dragul unei intrebari pe care nu eram 100% sigura.

prima intrebare pe care o completasem fusese una legata de orientarea spre vanzare in campaniile electorale. trebuia sa dam un exemplu. raspunsul era nixon, pentru campania din 1968.

intr-un moment lipsit de inspiratie ma intorc la claudia si o intreb: auzi, cum il mai cheama pe nixon? se stramba la mine ca nu a inteles. mai intreb o data. la fel. ca sa fiu mai clara, intreb: PE NIXON IL CHEAMA RICHARD? – moment in care aud: „domnisoara in bluza albastra sa vina cu lucrarea”.

nici macar nu m-am uitat la prof, si relaxata am incercuit raspunsurile in dreptul carora, ca orice copil silitor, am pus doar un punctulet discret, ca sa nu fac porci in cazul unor corecturi ulterioare. pe cateva dintre ele le-am mai si gandit o data. a venit si mi-a luat lucrarea. mirosea a zahar.

multumesc ase-ului ca inca nu am terminat facultatea. e cea mai mare teama a oricarui student. toti se sperie cand se termina facutlatea. ei bine, eu n-am stresuri din astea! SÂC! am o lucrare cel mai probabil perfecta, notata cu 1 (unu). era singura nota pe care inca n-o aveam 🙂

Leave a comment »