Archive for Februarie, 2009

one-night stand cu advertisingul

rosesc si dau din colt in colt de fiecare data cand vine vorba despre scurta mea scarmaneala publicitara.. ca orice chestiune care implica zero implicare, e absolut firesc sa ajungi sa tanjesti din nou la momentele alea de tensiune maxima pe care le traieste individual fiecare neuron, broboadele de sudoare care se aduna sub palmele contorsionate, micile cratere din buza inferioara care simte inflamatia urmelor de dinti chiar si-a doua zi dimineata, elanul pe care ti-l da fiecare nou centimetru descoperit, sugrumarea si teama de reactia de dupa si in final, apogeul multumitor si eliberator! „gata, pot sa ma pis!”, obisnuiam sa spun dupa fiecare idee geniala pe care am scremut-o in scurtul interval in care am avut licenta sa ma screm public..

one-night stand-urile astea genereaza pasiuni si dependente.. rasfoiesc creative advertising cu nostalgia unui copil de 7 ani pentru salopeta care i-a ramas mica la 6 ani.. cu toate astea, am invatat ca mai intai ne jucam cu jucarii mari, pentru ca doar pe urma avem voie sa ne jucam cu cele mici.. initial exista pericolul ca un copil mic sa inghita surpriza kinder, sau sa si-o vare prin oaresce orificiu.. dar cand mai creste, surpriza fenomenala si entuziasmul asamblarii se transforma in „cacatu’ ala din oul de ciocolata”.. metafora resemnarii de-a doua zi.. a fost frumos, ar mai fi din cand in cand, dar a trecut.

ce-i rau in a apasa repeat din cand in cand? mi-e dor de-o tavaleala scurta cu publicitatea.. daca stau bine sa ma gandesc, am putea fi buck-buddies.. am imparti o felie buna de cascaval.. sau macar un cub de branza topita..

Anunțuri

Leave a comment »

trompeta mediocritatii

oare e posibil sa fii mediocru intr-o lume desteapta si destept intr-o lume mediocra, simultan? si daca da, avem o ipoteza. concluzia ar fi: dovediti prin argumentare, paradoxul afirmat, reducand intervalul dintre demonstratii la 3 ore.

rezolvare: cu tot respectul pentru cei asa ca mine, suntem cei mai prosti. trompeta are trei butonase, fiecare scoate un sunet mai inalt sau mai jos. exista posibilitatea de a face combinari de 3 luate cate una sau doua. dar nu exista buton de mijloc. tot asa, exista prosti, prosti gramada si prosti de put. dar cu totii suntem prosti, asta-i clar. diferenta o face cantitatea de respect pe care o impui si cui impui acest respect. nu putem sa sarim dintre prosti de put la simplul stadiu de prosti pentru ca pur si simplu nu se face! si daca o faci, e trist. si daca reusesti sa o faci in aceeasi zi, e si mai trist. haideti sa axiomizam lumea cu mii de imbecilitati, ca si-asa nu se prind nici chiar aia care ar trebui sa o faca..

descoperire cu vagi accente de intrebare retorica: oare minoritatea aflata in situatia expusa in ipoteza are sanse de a accede de la propria conditie la ceva superior?

Leave a comment »

colectionez refuzuri

se pare ca anul asta demareaza in forta sub umbrela cliseului primei zile a lunii ianuarie, conform caruia totul va merge struna daca stii sa canti in struna pe intai.. dupa o lupta cu bere/martini (mai stie cineva?!) era culmea sa aplaud initiativa dragilor mei prieteni de a incepe noul an imbalsamata in sampanie.. asadar, primul cuvant pe care l-am rostit in anul ce se zvarcoleste ca un porc la taiere printre noi de aproape doua luni, foarte probabil sa fi fost NUUUUUUUUUUUUUUUUU!

cere si ti se va da, refuza si ti se va …. sa gasim variante: lua, fura (parca prea banal), trâmbița, apleca, incurca, combina, rupea (rima rupe tot, degeaba), s.a.

oare care-ar fi reactia inteligenta in fata unui refuz nefondat? oare o revolta e justificata in acest caz? e mult daca zici: „foarte tare, da’ de ce?” … ? traim intr-o lume in care exista putine raspunsuri. dar e trist ca incepem sa ne conformam renuntand la curiozitatea de a mai pune intrebari.

Comments (4) »

sunt imparateasa cam de doua ori pe zi

imparatia mea e buda. azi am incercat sa upgradez imparatia cu ajutorul culturii.. o gramada de lume povesteste despre experiente culturalo-budice foarte intense si foarte autodesavarsitoare.. asa ca am pus o mana pe carte, cealalta mana pe sulul de hartie si am dat bice.. m-a cuprins o invalmaseala de emotii.. undeva intre eliberare si reintregire, am realizat ca suma input-urilor cu output-urile momentului respectiv e de-a dreptul un zero absolut..

n-am mai facut de mult chestia asta.. am colege care si-au insusit acest obicei si dau dovada de o practica foarte…productiva. asa ca eu de ce n-as putea sa fac asta?! o integrama, un sudoku, un curs, o tema, cateva pagini dintr-o carte pe care nu poti s-o lasi sa se „raceasca” pana dupa proces..

imi aduc aminte cu drag de vremurile copilariei in care obisnuiam sa practic arta scrisului in varful tronului.. operele erau relativ reusite pentru vremea respectiva.. evident retursurile (desi rareori necesare) veneau odata cu urmatoarea vizita in imparatia mea..

singura mea incertitudine legata de viata este ca nu prea stiu exact de ce trebuie sa impart imparatia mea si cu alti oameni?!.. nu inteleg de ce n-ar avea fiecare omulet, buda proprie..? nu astept raspunsuri, astept doar ziua in care o sa ridic capacul si o sa am certitudinea ca asa va ramane 😀

Comments (2) »

jurnal invers-retroactiv si proactiv al scarboseniilor de deunazi

alaltaieri. dimineata.
08.04 – un recipient pentru colectat urina pe gardul spitalului de boli infectioase; pacat, am auzit ca gardurile nu fac analize miercurea..
08.05 – un prezervativ, nu prea conteaza gradul de utilizare al sau, pus „la uscat” pe acelasi gard, al aceluiasi spital..
08.13 – o pereche de chiloti tanga atarnati de robinetul caloriferului din vestiarul fetelor, de la sala de culturism pe care o frecventam pana mai ieri.. pana la momentul respectiv consideram genul caloriferuli ca fiind neutru (un calorifer/doua calorifere), dar daca stiam ca doar de ieri capata deplina personalitate feminina/se decide sa-si schimbe sexul, aveam grija ca atunci cand ma schimbam sa o fac intr-un stil mai discret.. cine stie cu cate alte „bucatici” s-a delectat.. porcul! / scroafa!
09.57 – o mictiune de neuitat de-a dreptul in spatele blocului lui gabi, cu vedere la dispensar! lovely, my dear!

e ciudat ca atunci cand gasesti o hartie de un leu pe strada si te simti norocos, speri sa se repete si automat iti ascuti instinctele in speranta ca norocul (se) va varsa din nou pe tine.. de prea putine ori se intampla asa.. exact pe dos se intampla cu treburile scarboase.. vezi o mostra de pipiliciu si speri ca va fi singura chestie scarboasa pe ziua respectiva, mai vezi un prezervativ, na, hai ca merge.. dar chiar daca chilotul e oarecum acceptat, o pisare clar pune capac.. doar ca nu ala de la wc..

Comments (2) »

de cate ori…?

fiecare situatie in care suntem pusi la un moment dat e unica. asadar fiecare greseala este unica.. si atunci de ce mai avem vorba aia stupida care zice sa invatam din greseli ca sa nu le mai repetam?!..

cum „repetitia este mama invataturii” e in prag terminal de fumata, stau si ma gandesc daca avem cumva o sursa limitata de greseli de un anumit tip, pe care le putem face intr-o anumita perioada, sa-i zicem viata..

oare cand poti sa zici: „da, asta e greseala pe care o stiu cel mai bine! o fac mereu, de drag, deja suntem ca doi buni amici care ies la o bere din cand in cand si se trezesc dimineata cotrobaind dupa ciorapul drept pe sub pat..” ? de cate ori avem voie sa facem aceeasi greseala?

Leave a comment »

floricele pe campii, hai sa le prizam copii

in general specimenele care prezinta de la vagi tendinte spre insensibilizare pana la paralizie emotionala nu au „sansa” sa observe micile si gingasele schimbari care se petrec in jurul lor, cele mai frecvente cazuri semnalate fiind strict legate de modificarile mamei (deci departe de a metamorfoza aici tatal), si-anume natura. prea preocupati de degradarea planetei, exagerat de multi oameni nu mai au ochiul acela catifelat pentru chestiile menite sa le incante cica existenta.

circula un trend al nesimtirii proaspete, ca o mlastina aburinda dupa o ploaie calda de vara.. nimeni nu mai cauta ploaia. pentru ca e trecuta. poti oricand sa-ti ploi singur buda, doar apasand pe un buton. de ce oare se uita lumea in buda inainte si dupa tragerea apei? prea putin stam sa ne holbam exact cum curge apa.. stim ce se intampla, procesul devine plictisitor. ceea ce ne intereseaza e analiza cauzelor si a efectelor. (fara sondaje. observatie strict personala.)

am vazut ghiocei, ieri, intr-o curte de pe strada surului. stateau patetici in pamant si adulmecau probabil sansa lor de a mai ramane in viata o zi. doua cel mult. daca nu era gardul, i-as fi rupt ca sa fac un buchet. mi s-ar fi fix rupt de ruptura lor. i-as fi daruit, cineva ar fi fost incantat(a). efectul. „mami, mami, au inflorit ghioceii!” – cauza. observatie directa. sta cineva sa analizeze cum cresc? nu.

gandim inainte si dupa. fiecare generalizeaza cum vrea.

Leave a comment »