Archive for Decembrie, 2008

toxiinfectie emotionala si un pic recesionara

asa, ca dupa orice sarbatoare si stomacul nostru are revelatiile lui..
asadar, exista un nene, iliuta cica, la antena 1 care vineri noaptea, pe la doi fara ceva le care spune oamenilor ce suna pentru un tarif de 1,19 euro pe minut ce au pe suflet. dar mai ales ce nu au. omu’ suna, isi zice numele si data nasterii si bazat pe mareata stiinta a numerologiei, iti zice instant ca te desparti de sotu, acum 6 luni ai fost inselat si vei avea un copil peste doua luni. nascut prematur din noua casnicie a fostului, dar tu te vei procopsi cu copilul caci regulile in bizarro-world spun ca tu esti vinovat ca exista acest iliuta. vad si un copil nascut dintr-un tratament naturist pentru un ficat bolnav, aparut exact dupa castigarea marelui pot la extragerea 6 din 49.. ma incanta baiatu asta.. mi-e mila de prietena lui, daca posedeaza asa ceva.. daca ea ii zice ca a cumparat 3 kile de morcovi, el probabil ii zice ca are pietre la rinichi si fire de par despicate de acum 5 luni. si asta ca maioneza in grila de programe de sarbatori. multumim intact!

Leave a comment »

iata vin colindatori/cu-acelasi par la subtiori

cred ca credem in mos craciun.

an de an suntem fiecare mosi. mosii nostri, mosi pentru altii, mosi de vrem sau de nu vrem.. in fiecare an suntem moşiţi si suferim de exces de bucurie. la fiecare pachet ambalat avem grija ca fundita sa fie usor desfacuta si hartia sa fie tandru dezlipita ca sa fim siguri ca va fi buna si la anul. fiecare punga de cadouri e apreciata, admirata si indoita la cutele originale, pusa bine la pastrare.. pentru la anu’.

am construit o armata de mosi din ciocolata pe biroul meu. doi caporali si trei soldatei privesc roşii la tv. trei ciubotele pazesc flancul nordic unde o matura aurita si suflata cu spray de zapada apara portile cetatii din globul in care ninge cand este agitat. o ciubotica i-a servit drept refugiu unui mos dezertor de anu trecut. sa-l pape pe el ghena de frumos ce e. am stat pe ganduri daca sa-l daruiesc mai departe. sau nu.

aseara un ren de anu’ trecut si-a pierdut un corn. acum renul s-a metamorfozat intr-un iepure cu ochelari, cam ghieiut.

craciunul asta am reciclat si medalia de la olimpiade. pentru ca are funda rosu cu alb.

am primit mesaje reciclate de anul trecut. greeting card-uri cu aceleasi melodii bolnavicioase. aceleasi masini umbla pe strazi. 2 din 15 poate sunt noi. aceiasi noi. aceleasi porti. acelasi profesor. aceleasi luminite in ferestre. hai sa ne reciclam craciunul si anul asta. ce naiba? traim in atemporalitate si asta ne ocupa tot timpul. para hâc doxal.

Leave a comment »

un sac de zapada artificiala pentru fiu’miu

suntem generatia artificiilor.. doar ca nu e vorba despre cele din zilele de sarbatoare.. daca parintii nostri traiau cu grija zilei de maine, noi traim cu scuza zilei de ieri.. n-avem niciodata prea multe de afirmat, ne place locul nostru, stam jos, cuminti, cu toata lumea.. mereu am ridicat mana doar cand am fost intrebata ceva de catre doamna’nțătoare..  fac parte din generatia careia ii sta bine cu cravata nici prea lunga nici prea scurta, cu pantalonii mereu calcati la dunga si cu singura camasa nepatata, purtata 5 zile pe saptamana, spalata din doua in doua seri.. ma intristez cand vad ca n-avem cum sa schimbam lucrurile astea.. si mai tare ma intristez la gandul ca noi suntem cei care cresc generatiile urmatoare.. ne mai miram ca ies emo-kids din toate cotloanele.. sa ceara oare afirmare? lasa, punem un paravan de aroganta cuminte si un kil de legaturi de cepe degerate si ne-am aranjat si pe iarna asta..

vacanta vine prea repede anul asta.. ma simt ca o punga de pufarini colorati in toate e-urile planetei care ning intr-un glob de cristal.. mic. perfect. dichisit. si trist…

Leave a comment »

șoseta din stofă de profă

de cand ne stim am fost invatati cu tot felul de stiluri de profie.. educatoare e intr-un fel, mai pui doua bastonase si o caciulita si dai si de invatatoare si de-acolo pana la profii de liceu si cei de prin facultate nu e mare diferenta..

mereu ne-am gasit exemple printre profi.. avem un fel de automatism printre globule care nu ne lasa sa traim daca nu avem profu’ preferat si profa scorpie.. sunt la facultate si proful meu preferat e cel de engleza.. de departe. trist, dar frumos. inseamna ca inca mai e valabila teoria mea..

azi am stat de partea cealalta a catedrei. adica cu tabla in spate. si cu cocalarii si printesele in față. mi-a fost frica. am transpirat. n-am intarziat. am predat. am dat bomboane la final. concluzia mea e una singura: n-am niciun fel de stofa de profa.. nici macar elastan de profa n-am.. tocmai de asta o sa fiu o profa al naibii de buna.

cum ar fi fost sa ma pricep daca singurul lucru la care ma puteam gandi era ca am o cută la soseta din piciorul stang?.. o sa fiu grozava. fiti atenti. camelia geangalău. notati numele. veti auzi curand de mine 😀

Comments (2) »

destupație creativă

astazi la evenimentul din ase mărci, bloage si plăcințele (ca nu vreau io sa zic prajiturele, na!) am stabilit, impreuna cu bogdana butnar, ca noi, cei ce ne uscam cu pixu’ si caietu’ in mână, vom face un mini proiect leapsa prin care vom asocia tag-uri pentru 5 branduri romanesti. ideea e „imprumutata” de la nenea noah brier care a facut brandtags.net, iar cele 5 branduri pentru care ar fi frumos sa spunem primele adjective/atribute asociate cu ele, care ne trec prin cap sunt: doncafe, farmec, dacia logan, altex, rom. eu n-am respectat regula adjective/atribute, dar va zic ce mi-am notat instant in dreptul fiecarui brand in carnetelul meu cu oițe:

  • doncafe – zaț
  • farmec – poșircă
  • dacia logan – rugină
  • altex – halat
  • rom – pleată

dau leapsa mai departe si sunt nerabdatoare sa vad tag-urile de la bogdana butnar, razvan matasel&emilian arsenoaiei, prajiturel, sper ca vor intra pe fir si razvan capanescu, stefan stroe, vreau sa se bage in joc si prietenii mei: raluchescu, anca, krossfire, jack le garcon ciumegue, notalent, kolcs, corco, anita, cis si tata strunf..

Comments (3) »

si acum, va rog plasati-va toate ouale intr-un singur cos. cel cu puroi.

incerc sa construiesc o mica colectie sfaturi pentru pierzatorii de portofele. experienta ne invata ca trebuie sa gandim pozitiv si sa gasim in orice lucru rau, ceva stralucitor.. toate lucrurile se intampla cu un anumit scop.. in cele ce urmeaza, ne vom referi la pierzatori ca si adepti ai noilor trenduri portofelistice.. asadar:

  • era doar un portofel. unul urat. vechi. cam jegos, hai, recunoaste!.. doar cine-ar spala un portofel?..si oricum iti doreai portofelul ala verde cu oita pe el.. acum ai un motiv intemeiat sa ti-l cumperi..
  • buletinul.. vai, bine c-ai scapat de poza aia.. poate daca n-ar fi fost vant ala crunt acum 7 ani si 6 luni cand te-ai dus sa-ti faci poza, ti-ar fi stat si tie freza cumva.. radeau toti copiii ca parca aveai gratii pe frunte, si in niciun caz n-ai fi zis ca te-ai ridicat tocmai din scaunul stilistului..
  • carnetul de student era o povara.. nicicum nu era bine cu el.. fara note nu era bine ca n-aveai ce arata parintilor.. cu note era trist, mai ales daca il aratai parintilor parintilor.. singurul motiv pentru care ar putea sa-ti para rau e ca in poza aratai relativ bine.. desi, foarte relativ.. acum e mai bine, noul portofel nu va mai fi asa bombat pentru ca acum nu se mai dau carnete de student.. ce usurare..
  • legitimatia de transport era cam roasa pe alocuri.. parc-ar fi fost muscata de un soarece.. e mai bine fara ea.. cat de bine o sa arate legitimatia noua!.. o s-o tragi in folie..
  • pacat de legitimatia de camin.. te-ai chinuit atata sa o decupezi pimp-uit ca sa fie cea mai funky legitimatie ever.. eh, lasa.. si una noua taiata de o ghilotina proasta merge.. alte decupaje de facut.. uhuuuu!!
  • e bine ca nu stiai cati bani aveai in portofel.. daca poti estima suma, deja devine oarecum trist.. NICIODATA SA NU NUMERI BANII DIN PORTOFEL!!! – regula de aur a adeptului al noilor trenduri portofelistice.. cu cat stii mai putin, cu atat pierzi mai putin.. (*)
  • amintirile (poze, decupaje, cadourile mici, carti de vizita, poezioare, etc) sunt valori pe care oricum le inlocuim in timp.. ce-i cu atata stres?

* adeptilor noilor trenduri portofelistice li se recomanda sa nu detina nici informatii despre banii de pe card(uri).. nu verifici, nu stii, ramai sanatos mintal!

precizez pe aceasta cale ca mi-am gasit portofelul teafar, puls stabil, fara urme de vatamari grave, usor legitimabil, in posesia tuturor bunurilor sale si cu acelasi cont de economii.. multumesc fetei pe care nu o cunosc. profund impresionata.

Comments (1) »

cobori in jos luceafar bland, alunecand pe-o varza, patrunde pe-usa si-n vagon, maruntu-mi usureaza

am asistat aseara la cel mai ciudat episod metrorexistic de la cersetoarea care numara teancurile de 1 leu, de la unirii la victoriei, incoace. un baiat cu caciula foarte trasa pe ochi si care cere indurare prin statura sa cu durere in talpita (singurul motiv veridic pentru care as putea sa cred ca statea ciuciumiciu), a recitat cap-coada luceafarul intre eroilor si armata poporului.. cuvant cu cuvant.. mi-ar fi placut sa-l trag de maneca sa-i spun ca a gresit un vers, dar din pacate nu am autoritatea necesara sa fac asta.. de asemenea mi-ar fi placut sa raman in metrou pana la gorjului sa vad daca stie si comentariul..

nu cred ca sunt prea irationala daca zic ca n-am cum sa inteleg.. cum naiba a retinut atata carnat de poezie?!?! fara suparare pentru emi-fani.. nu ma duce deloc gandul la vreun scenariu de film de genul the pursuit of happiness, dar continui sa ma intreb cum si DE CE?.. atata vreme cat nimeni nu scoate niciun banut din buzunar pentru un om care ii intimideaza cu astfel de super-capacitati, nu vad sensul strategiei lui..

Comments (2) »