I’m a cute sexy little motherfuckin’ blog :)

stau in gara brasov, in unul dintre putinele trenuri necocalaresti ale cfr-ului si fur net de la hotel elegance express. cei care mai au impertinenta sa calatoreasca pe traseul bucuresti nord – sibiu, stiu ca exista trei variante de calatorit cu trenul, dintre care doua cocalaris, cu vagoane din vremurile in care se purta aruncatul gunoiului la cos, cu compartimente aromate cu un PUTErnic iz toaletistic, cu babe care imprastie alte mirosuri interesante, cu calduri cum numa-n cuptorul cu microunde pomenesti si mai ales cu intarzieri care te fac sa apreciezi singura masa de care apuci sa te bucuri in ziua respectiva.

dintr-un respect aparte pentru glanda mea sudoripara, am decis ca e momentul sa o las sa se mai odihneasca si am ales varianta mai dă fițe, frate. asa ca mi-am plonjat fundul intr-un tren mirific, cu haere conditionate, scaune tapitate si babe mai putine. e moale la poponeata, nu-ti transpira picioarele, fundul si spatele astfel incat atunci cand te ridici de pe scaun sa trebuiasca sa te dezlipesti precum scotch-ul de o foaie de hartie. si cel mai important, n-ai cum sa transpiri. de ce? pentru ca esti condamnat sa faci țurțuri. incep sa cred ca politica cfr-ului se invarte in jurul sloganului „calatorului ii sade prost cu drumul in care sa se simta bine”.

ma uitam azi-dimineata in bou-vagonul meu si analizand situatia cu obiectivitatea data la maxim, printr-un ochi trezit mult prea devreme pentru intrebari, mi-am dat seama ca nu exista nici macar o persoana pe culoarul ala, care sa calatoreasca de dragul drumului petrecut prin containerele CFRiste..

asadar „calatorului ii sade bine cu drumul” e o expresie pe cat de stupida, pe atat de falsa.. de ce ti-ar placea sa calatoresti 6 ore pe un traseu care se poate parcurge lejer in 3 ore si jumatate? de ce ti-ar placea sa iti incovoiezi cocoasa adunata intr-un spatar facut pentru mini-mamuti? bagajele, târâiala, trollerele, bătăturile de la trollere, prea-frigul sau prea-caldul din vagon, tiganii inspirati din folclor, mirosuri, coate, toalete infecte… ooof!

de ce ne-ar placea sa calatorim daca ne straduim sa descoperim modalitati de teleportare? de ce tot calatorim atat? de ce nu ne ajunge un sigur loc? vreau sa-mi şadă bine să şed, macar o data..

mi-ar fi placut sa scriu aici despre o revelatie feroviara de-a mea.. in schimb o sa va povestesc despre una de autocar.. pe principiul TOMEITOU / TOMATO.. 🙂
ma trezesc ca un copil constiincios la ora 5 a.m. cu ganduri mari de a ajunge acasa pana in ora 12.. melcul din a treia chiuveta din baie de-abia daca a coborat 6 centimetri jumate.. asa am ajuns la concluzia ca e inca muuult prea devreme.. inchid geamul spre marea dezamagire a fluturilor si gandacilor care inca mai viseaza sa se infrupte din chifluţa mea si pornesc şontâc-şontâc spre minunata autogara.. ceata de caini care ma ameninta de cu seara doarme tolanita pe mijlocul strazii, asa ca ajung cu bine (adica vie) si de data asta la crangasi.. metrou, alt metrou si autogara, unde o sticla de apa plata te costa 3 lei si inca 7 minute de nervi „la pachet, va rog!” pentru ca tanti-doamna-vanzatoare trebuia sa mangaie fiecare sticla de cola si sa scobeasca toata râşniţa de cafea inainte sa bage in seama cei 12 insi la care le pleca autocarul..

ma intorc glorioasa cu apa mea plata in dintisor si constat ca minunatul meu loc la geam e ocupat de un nenea cu palarie, ilic, ciorapi si sandale – ca tot e noul trend al sezonului – si cu plasuţa aferenta care in adierea aerului conditionat MUUUULT PREA PUTERNIC imi trimite o briza de carnati fix in bot.. trecand peste asta si peste faptul ca scaunele noastre nu au departator ca sa pot sa-l miros pe 4×4 din dreapta mea, ma fac mica si sper sa adorm cat mai repede in hot-dog land.. nu apuc sa atipesc pentru ca nea-carnat are prea multa energie si trebuie sa isi ordoneze toate buzunarele.. in acest scop nu ezita sa ma inghionteasca de cateva ori.. nu-i bai! probabil coboara la prima.. right.. pana la pitesti am deosebita onoare olfactiva si auditiva de a cunoaste mai de aproape carnatii.. ca doar, foamea e pe primul loc! dupa pitesti am placere de a gazdui exact in dreptul scaunului meu o tanti care se hotaraste din start sa dea la raţe si un nene fara loc, dar care subtil (not) incearca sa isi pozitioneze posteriorul pe manerul scaunului meu.. evident, atipesc si ma trezesc asfixiata de ditamai fundocul care se urcase deja pe mine.. pana aici! il scrutez din priviri si se retrage continuandu-si conversatia cu confratele haules-baules, un pic mai in spatele timpanului meu!

sunt fericita sa pot sa calatoresc cu minunatele autocare pe minunatele plaiuri mioritice lipsite de gropi sau serpentine sau orice alte impedimente! 😀

cat de tare pot sa ma enerveze zilele alea in care toate merg pe dos, frumos pe dos, si peste toate, mai ai o idee geniala, din aia pe care iti vine sa iti strici plamanii pana sa strigi la toata lumea cat de geniala e! ieri a fost pentru mine o zi din asta.. eram entuziasmata pana peste cap de ideea mea.. imi venea sa ma arunc din tren sa fug (probabil as fi ajuns mai repede decat a ajuns trenul) sa apuc sa scriu sau sa zic cuiva chestia.. as fi vrut sa scriu si pe blog despre chestia asta.. dar nah..pana astazi, acum, cand am prins un moment in care sa-mi trag sufletul, AM UITAT! :(( eh, fuck it! vin altele, probabil si mai mandre si mai frumoase… asta face trenul din om.. fura idei si le da la tzigani (la propriu – tiganii din tren, aia multi).. sau poate mi-am inhibat procesorul de idei la vederea gandacului care s-a dus la sertarul cu vase :-s

meanwhile, am gasit ce am cautat atata vreme 😀 prescurtările YM :

1. PLM = Plecat La Magazin
2. FMM = Frate Mersi Mult
3. STF = Sa-ti Traiasca Familia
4. LOL = La O Laba?
5. NPC = Nu Port Chiloti
6. CMF = Cand Ma Futi?

=))