Archive for revelatii feroviare

Cască-te Frate Romane, cască-te să vezi ce tare se simte

stau in gara brasov, in unul dintre putinele trenuri necocalaresti ale cfr-ului si fur net de la hotel elegance express. cei care mai au impertinenta sa calatoreasca pe traseul bucuresti nord – sibiu, stiu ca exista trei variante de calatorit cu trenul, dintre care doua cocalaris, cu vagoane din vremurile in care se purta aruncatul gunoiului la cos, cu compartimente aromate cu un PUTErnic iz toaletistic, cu babe care imprastie alte mirosuri interesante, cu calduri cum numa-n cuptorul cu microunde pomenesti si mai ales cu intarzieri care te fac sa apreciezi singura masa de care apuci sa te bucuri in ziua respectiva.

dintr-un respect aparte pentru glanda mea sudoripara, am decis ca e momentul sa o las sa se mai odihneasca si am ales varianta mai dă fițe, frate. asa ca mi-am plonjat fundul intr-un tren mirific, cu haere conditionate, scaune tapitate si babe mai putine. e moale la poponeata, nu-ti transpira picioarele, fundul si spatele astfel incat atunci cand te ridici de pe scaun sa trebuiasca sa te dezlipesti precum scotch-ul de o foaie de hartie. si cel mai important, n-ai cum sa transpiri. de ce? pentru ca esti condamnat sa faci țurțuri. incep sa cred ca politica cfr-ului se invarte in jurul sloganului „calatorului ii sade prost cu drumul in care sa se simta bine”.

Anunțuri

Leave a comment »

călătorului îi şade bine cu bască gri în carouri

ma uitam azi-dimineata in bou-vagonul meu si analizand situatia cu obiectivitatea data la maxim, printr-un ochi trezit mult prea devreme pentru intrebari, mi-am dat seama ca nu exista nici macar o persoana pe culoarul ala, care sa calatoreasca de dragul drumului petrecut prin containerele CFRiste..

asadar „calatorului ii sade bine cu drumul” e o expresie pe cat de stupida, pe atat de falsa.. de ce ti-ar placea sa calatoresti 6 ore pe un traseu care se poate parcurge lejer in 3 ore si jumatate? de ce ti-ar placea sa iti incovoiezi cocoasa adunata intr-un spatar facut pentru mini-mamuti? bagajele, târâiala, trollerele, bătăturile de la trollere, prea-frigul sau prea-caldul din vagon, tiganii inspirati din folclor, mirosuri, coate, toalete infecte… ooof!

de ce ne-ar placea sa calatorim daca ne straduim sa descoperim modalitati de teleportare? de ce tot calatorim atat? de ce nu ne ajunge un sigur loc? vreau sa-mi şadă bine să şed, macar o data..

Leave a comment »

lectii de supravietuire in autocar

mi-ar fi placut sa scriu aici despre o revelatie feroviara de-a mea.. in schimb o sa va povestesc despre una de autocar.. pe principiul TOMEITOU / TOMATO.. 🙂
ma trezesc ca un copil constiincios la ora 5 a.m. cu ganduri mari de a ajunge acasa pana in ora 12.. melcul din a treia chiuveta din baie de-abia daca a coborat 6 centimetri jumate.. asa am ajuns la concluzia ca e inca muuult prea devreme.. inchid geamul spre marea dezamagire a fluturilor si gandacilor care inca mai viseaza sa se infrupte din chifluţa mea si pornesc şontâc-şontâc spre minunata autogara.. ceata de caini care ma ameninta de cu seara doarme tolanita pe mijlocul strazii, asa ca ajung cu bine (adica vie) si de data asta la crangasi.. metrou, alt metrou si autogara, unde o sticla de apa plata te costa 3 lei si inca 7 minute de nervi „la pachet, va rog!” pentru ca tanti-doamna-vanzatoare trebuia sa mangaie fiecare sticla de cola si sa scobeasca toata râşniţa de cafea inainte sa bage in seama cei 12 insi la care le pleca autocarul..

ma intorc glorioasa cu apa mea plata in dintisor si constat ca minunatul meu loc la geam e ocupat de un nenea cu palarie, ilic, ciorapi si sandale – ca tot e noul trend al sezonului – si cu plasuţa aferenta care in adierea aerului conditionat MUUUULT PREA PUTERNIC imi trimite o briza de carnati fix in bot.. trecand peste asta si peste faptul ca scaunele noastre nu au departator ca sa pot sa-l miros pe 4×4 din dreapta mea, ma fac mica si sper sa adorm cat mai repede in hot-dog land.. nu apuc sa atipesc pentru ca nea-carnat are prea multa energie si trebuie sa isi ordoneze toate buzunarele.. in acest scop nu ezita sa ma inghionteasca de cateva ori.. nu-i bai! probabil coboara la prima.. right.. pana la pitesti am deosebita onoare olfactiva si auditiva de a cunoaste mai de aproape carnatii.. ca doar, foamea e pe primul loc! dupa pitesti am placere de a gazdui exact in dreptul scaunului meu o tanti care se hotaraste din start sa dea la raţe si un nene fara loc, dar care subtil (not) incearca sa isi pozitioneze posteriorul pe manerul scaunului meu.. evident, atipesc si ma trezesc asfixiata de ditamai fundocul care se urcase deja pe mine.. pana aici! il scrutez din priviri si se retrage continuandu-si conversatia cu confratele haules-baules, un pic mai in spatele timpanului meu!

sunt fericita sa pot sa calatoresc cu minunatele autocare pe minunatele plaiuri mioritice lipsite de gropi sau serpentine sau orice alte impedimente! 😀

Comments (2) »

interview mystery shopper

daca n-o sa fie sa ajung director de creatie sau manager la piscina mea de noapte pentru roachieri, atunci cu siguranta o sa ma fac spion de interviuri, respectiv intervievatori.. sunt convinsa ca pentru managerii marilor companii conteaza si modul in care se comporta angajatii care iau interviuri pentru noii recruti..

ultimele experiente la o masa care de obicei este ovala, mi-au oferit sansa sa testez diferite tipuri de intervievator, diferite reactii la anumiti stimuli verbali sau care tin de body language.. cel mai adesea incercam sa ne concentram atentia sa nu gresim noi, umili intervievati, gen ni se intainde mana spre a face cunostinta iar reactia noastra este sa intindem geanta mainii care asteapta sa “stranga” ceva.. sau asteptarea din sala cu masa ovala care la un moment dat se transforma in intrebari gen: “oare pe ce parte a mesei trebuie sa stau? – mai spre usa? spre geam? in capatul celalalt al camerei?” – evident ca momentul in care intervievatorul intra in incapere te surprinde testand scaunele si incercand diferite pozitii cu aere de intelept.. sa nu mai punem la socoteala interviurile care dureaza peste masura de mult, lucru sesizat in general de stomacul care cere sa fie alimentat macar cu o gura de aer fara masa ovala..

faze stupide si fara prea mult sens, insa dupa care suntem crud judecati si pusi in balanta (a)normalitatii.. insa pe intervievatori cine-i testeaza? de ce sa nu existe o persoana care sa mearga la interviu cu scopul de a testa testerul? o sa imi incep afacerea proprie de testat angajatii companiilor care, din moment ce ajung sa ia interviuri clar detin functii inalte si, cu siguranta modul in care se comporta la interviu are relevanta pentru actuala sau viitoarea pozitie ocupata.. managerii pot fi surprinsi de rezultatele rapoartelor..

cu drag, pentru o lume mai buna in care facutul cu ochiul nu mai are treaba cu masa ovala – prietenii stiu de ce 😉

Leave a comment »

numarul fatidic OPT

  • o fata sexi umfla un balon mare rosu
  • cele mai faine fotomodele si creatii
  • iepurasi
  • testicul
  • concluzi despre covrigii
  • echilibrul meu
  • romania naked
  • paula cu ochelari

acestia sunt unii din termenii motorului de cautare cu ajutorul carora niste oamnei (sarmanii) au ajuns aici in ultiimele 2 zile.. ma roade atat de tare ideea ca la mine in batatura ajung si oamenii cu iepurasi, dar si cei cu testicul.. :)) un romanaSH pur vrea sa vada care-i treaba cu covrigii.. ma bucur mult ca macar per total, numarul de „i” este cel bun.. 🙂 atata mandrie am si eu.. doar la mine pe blog a ajuns ;)) cine-o cauta pe romania naked ma gandesc ca vrea sa o vada pe baba aia, ROMÂNIA care isi serbeaza ziua pe 1 Decembrie.. sincer, n-am curioziitatea de a afla cum e 70 de ani naked, dar cautatorii de oldies but goldies probabil sunt dementi dupa ea.. in fine.. ma bucur ca sunt gasita cu cuvantul fain – asta imi gadila mandria ardeleneasca.. gen :p dar asocierea…mda… paula cu ochelari e ca un fel de vaca anca, deci nu ma surprinde in niciun fel..

citeam eu astazi campaign ca un copil cuminte si educat ce m-a procreat mama si trag doua concluzii simple, clare si dureroase..

1. se face un abuz extraordinar de verbul „a fi”.. oamenii nostri de comunicare vorbeste frumoase romani, da’ degeaba ca trebuie sa citesti cate o fraza de 3 ori ca sa te prinzi ce vroiau sa zica..

2. am numele preaaaa luuuung.. n-o sa reusesc niciodata sa fiu advertiser pentru ca niciun jurnalist n-o sa scrie un articol despre o persoana cu nume atat de lung si de alambicat.. daca profa de italiana ma intreba cati G am in nume, imi imaginez ca sansele mele ca numele sa-mi fie trecut corect in vreo publicatie se indreapta vertiginos catre 0.. ce as face eu ca jurnalist intr-o situatie din asta? as alege oamenii cu numele cele mai scurte, inteligibile si lizibile si la astia le-as lua o caruta de interviuri si as scrie tone de articole numai despre ei.. numele meu are 8 silabe.. 8! OPT!!! (ciudat si ofticant e ca 8 are o singura silaba) si asta in conditiile in care am un singur prenume (a avut mama macar atata inspiratie).. sa analizam umpic piata.. Fe-lix Ta-ta-ru => 5 silabe.. Bog-da-na But-nar => 5 silabe.. A-dri-an Bo-tan => 5 silabe.. Bog-dan Na-u-mo-vici => 6 silabe si cel care pare cel mai lung Raz-van Ca-pa-nes-cu => 6 silabe & aparentele inseala.. acelasi lucru: Ser-ban Du-mi-tres-cu => 6 silabe.. E-ma Pris-ca => 4.. nu cred ca are rost sa continui.. eu cu cele 8 silabe ale mele mi-am cam ratat cariera inainte de a o incepe :))

Comments (2) »

it’s more like runnin’ away. again.

oare gasesc pe cineva in camin sa imi umfle mingea? de ce imi calc singura tennisii proaspat dati cu crema? de ce beau unii oameni asa de mult? oare chiar sunt sinceri cand sunt beti? in seara asta trebe sa ma imbat daca am facut 17 ani si 41 de luni? de azi intr-o luna scap de sesiune.. mi-e lene sa imi fac patul si sa imi pun ceva de mancare.. nu trebuia sa plec de acasa :-s

acum un an jumate stiam exact de ce fug.. acum nu mai stiu.. duc o groaznica lipsa de adrenalina.. mi-as cumpara la pet daca as putea.. vreau sa fug undeva fara telefon, fara portofel, fara prea multe haine.. cu multa mancare gata facuta si cu ponei si deltaplan.. si vreau la circ.. si vreau nuga.. vreau unlimited access la pufuleti (ca sa nu zic fara numar).. vreau un marsupiu in care sa ascund sibiul si sa il plimb prin bucuresti sa barfim casa popoului si cismigiul si lipscaniul.. oare de ce nu se fac globuri din alea kitschoase cu sibiul, din alea in care ninge tot timpu’? vreau sa fug umpic inapoi.. promit ca pe urma stau.

Comments (6) »

the place where angels fly

am zburat astazi cu avionul roz de la cluj, la bucuresti.. DA, de data asta chiar am prins avionul.. (pentru necunoscatori, desi foarte greu de crezut, la cata lume m-a sunat sa rada de noi ca 20 de oameni am pierdut un avion….. ) si am prins apusul in zbor.. am plecat din cluj deasupra caruia am intrezarit cateva pogoane de pamant dupa care am intrat in nori.. si peste cateva minute, ne-am ridicat deasupra lor.. foarte lin deasupra.. atat de lin incat parea ca ating norii cu picioarele.. as fi vrut sa il rog pe stewartess-ul in roz sa imi deschida usa sa pot sa ma joc in puful norisorilor.. mi-ar fi placut sa zbor..langa avion.. ajungand spre bucuresti, am lasat norii in urma si linia rosie a apusului la fel, si ne-am aruncat in noapte.. masinutele erau aproape imperceptibile (ma intreb daca din cauza altitudinii sau din cauza conjunctivitei :p ) the place where angels fly… probabil atunci, cu norii de vata de zahar, zburam peste sibiu :p … dar the place where angels fly e sintagma pe care as folosi-o si pentru cluj… oamenii sunt buni, frumosi, darnici, vorbesc lent si cu „no, bine…” si cu „sămbag..” probabil sunt ardeleni.. toata lumea stie ca ardelenii sunt rupti din rai.. 😀

am fost in atat de putine locuri in care mi-as fi dorit sa ajung in timpul sederii la cluj… si parca ma bucur de lucrul asta.. stiu ca asa, am motiv pentru care sa ma reintorc.. aerul de cluj e perfect… particulele de poluare sunt imperceptibile.. probabil e 1 la un milion de particule de aer plin de nesat.. am vazut pe toata lumea.. toti prietenii mei de care credeam ca m-am rupt.. m-am uitat la tom&jerry pana am adormit.. am primit o papara cu salam si cascaval pentru ca am fost trezita brusc.. am dormit doar intr-o bluza portocalie de pija cu numere romane pe ea.. a fost si o seara din AIA.. 😀 in care o EA a stat alaturi de mine si am impartit o punga de prostii (a se citi metaforic.. si pentru cunoscatori, nu).. si care mi-a facut ceai si mi-a pregatit de papa cand am fost bolnava.. si care m-a acoperit la spate sa nu-mi fie frig noaptea.. mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu neaparat dusa ca sa spun cuiva ca-l/o iubesc.. dar ea stie deja 😀 mi-a venit sa plang cand m-am urcat in autobuzul care ma duce la aeroport.. oricum, e mai ok cu avionul pentru ca nu mai ai senzatia de gara.. de despartire lenta si anuntata de un suierat surd si stupid.. mi-a lipsit oarecum senzatia de gara, dar stiu ca pot sa-mi hranesc masochismul si prin alte metode.. un baiat mi-a zis iepuras.. ;)) as vrea sa mananc chocotoff acum, si nu nolo-angin.. 😦 si as vrea sa ma mâţâi la cineva… creca-o sa dau un telefon.. 🙂

Comments (2) »