Archive for Iulie, 2008

sinucidere pe un altar de headline-uri stricate

ceva neterminat nu se va sfarsi niciodata / atunci cand ai cazut pe jos nu astepta sa te mature cineva in farasul preferat / in ziua in care zici „cu the llama song o sa rad si in cea mai naspa situatie”, ajungi sa o si testezi / cand programezi ziua in care vei zice „pa” definitiv, asteapta-te cu trei zile inainte s-o iei in bot cu pa-ul cel mai imprevizibil / toate coordonatele sunt calculate in cel mai mic detaliu. sigur lipseste centrul axelor / cand arunci o fila de indoiala, partea nereciclata se tot lipeste de tine / cand ai gasit ceva perfect, imbratiseaza-ti imperfectiunea / cand crezi c-ai terminat bagajul, mereu ramane sulul de hartie igienica afara / daca ai terminat de slefuit prastia, gaseste gloantele / daca ai cerut bluza cu snoopy, nu astepta sa o si primesti / vidul are gust de tristete / oamenii nu mor in timpul, ci dupa / filmele fara final put / apa de „la fantana” are gustul lui de doi lei / la inmormantari se sparge o farfurie goala pentru masa pe care n-ai mancat-o din cauza lui / mesajul de pe-a noua era mult mai destept / plimbarea pe lac pe timp de tunete prevede furtuna / ciu e prescurarea prescurtarii „besc” / distanta face toti banii. absolut toti / magia are carari prin par / in 6 luni zapada se topeste. de fiecare data / bratele care se potrivesc perfect sunt tentacule din iad / nu regreta niciodata ca n-ai intrebat „tu ce vrei?” / no more blog. no more life. no more me. / esti un pian cu trei clape stricate: suflet, creier si eu / sacrificiile nasc minciuni / mol wc – promisiunea cea mai de cacat / algocalmin++ – pilula contra lui / hey oh, fuck off snow! / murfatlar – incearca sa comprimi 2 ani jumate intr-unul / perfect gentleman should’t really be that perfect / o calatorie imprevizibila cu trenul noaptea spre sighisoara e un cacat irealizabil / pentru ca i-a iubit pe ei mai mult decat a vrut sa se intrebi daca o iubeste pe ea / toate filmele la care te uiti singur sunt proaste. pentru ca vezi finalul / scurt pt 2: n-am timp sa o iubesc / nu l-a mai iubit din a 4-a secunda dupa ce si-a dat seama ca il iubeste / inter-city 531 e wizz air la dus si marfar cu cianura la intors / cuvintele inventate sunt pentru piii prosti care le cred / i may not be mom-perfect, though i’m dad-proof for sure / momentul in care recunosti ca suferi e ultimul. al lui e primul. / abecedar – sau cum sa iubesti fara sa te indragostesti / iepurele din accidentally in love e prost. ea e buna / blonda din vikingi are celulita. bruneta se imparte / nu exista melodie mai trista decat tacerea / nu mai astept. dorm. / este bucurestiul dramelor sale / perfect e doar momentul care a fost / si da, exista momente! / mucii de pe maneca ta sunt minciuni, desi nu pot baga mucu-n foc. pacat / pentru ca nimci nu incepe cu tine. esti ca un „nct” dintr-un „pu” / ha! nu mai poti schimba viteza cu doua maini / am renuntat pentru ca sunt grinch: ii iubeam pe ei si nu mai aveam loc si pentru ea / am invatat ca: banana e mai buna fara varful ala negru. ai 10 servetele pentru 10 intrebuintari. atat. / teleporticul e o varianta esuata a teleportorului / 

nu vei stii niciodata cum ar fi fost daca..

Comments (1) »

ti-o cauti cu lumanarea cand o arzi aiurea, nu?

ti-o cauti pe gicuţa cu lumanarea.. bun, gicuţa e fofolica ta de weekend, care s-a pierdut prin pestera muierilor, iar tu, cel credincios si inflacarat de iubire (gen), te-ai decis ca nu mai poti si arzi de dorul ei, asa ca te-ai pus pe investigat pestera, in care o inima singura, inflacarata si ea, si plina de iubire pura (gen) te cauta in disperare (sau dispret – tot aia).. cum? tot cu lumanarea.. gen.. practic, o arzi aiurea.. pe cine? pe lumanare, biata de ea! si daca ai intalni-o, probabil si pe gicuţa, o data sau de doua ori.. dar poate nu chiar asa de aiurea.. gen.. si poate tot cu o lumanare.. gen..

prima expresie e total lipsita de orice sens logic, iar a doua, in mod ironic, nu se leaga de prima, desi s-ar pupa perfect..

o ard aiurea intr-un peisaj aiurea, plin de oameni aiurea care imi dau o senzatie aiurea.. si-atunci ma gandesc: oare si-o cauta cu lumanarea?

avem cateva niveluri de toleranta, care nu cer nicio explicatie si nu dau nicio explicatie pentru actiunile care le succed..

  • nivelul 1: inmormantarea gandacului de pe pervazul buzii – situatii nasoale, urate, imputite (slapul cu care comiti crima) care se materializeaza in una bcata cadavru maro cu eventuale reminescente de picioruse imprastiate pe alaturi.. situatii care nu tin de fiintele umane, dar se leaga de existenta celor la fel de scarboase..
  • nivelul 2: stresul din biroul cu aer conditionat cu conditie proprie de mortaciune – dereglari de sistem.. toate put! si alea care se datoreaza oamenilor, cele care se leaga de intestine, si cele care se datoreaza mai putin oamenilor, „scaparilor” acestora, de data aceasta legate tot de ţevi – din alea sparte si nereinstalate.. gen..
  • nivelul 3: micropârşul cu sutien cu trei cupe mai mare decat al tau (agramaticalitate acceptata in conditii de ironie – pun copyright pe ea) – micropârşul e un adevarat macropârţ cu ochi şireţi si maini si picioare mici, cu acompaniamente de n’stink la rasarit si mirela cascaval de la radio L O V E (a se citi cum se scrie) la apus de soare.. e ca naiba de bondoc si tupeist.. te face sa vrei sa-l arzi zi de zi, niciodata aiurea!
  • nivelul 4: somnul in patru.. cu garnitura de soricei, va rog! – un adevarat festin.. mai adaugi 2 cepe si 5 catei de usturoi si somn usor!.. daca poti.. intre un micromarţipan usturoit si un macromatahal lustruit pe ceafa..
  • nivelul 5: soseta din inima câlţilor de jeg păros sau frumoasa-din-padurea-mpuţită ce zace pe patul tau – faptura ta se simte ca-n povesti.. un fel de alice in tara sosetelor.. doar ca, sosetele ii fac concurenta la densitatea firelor de par.. ai pieptana-o un pic, chiar daca stii ca ai gresit lasand-o sub pat timp de doua saptamani, dar s-o gasesti intinsa pe pat, ca o pitipoanca in calduri! nenorocita, s-a mai si ras in cap! .. n-o mai iubesti, chiar daca linoleumul straluceste acum.. si o arunci cu dispret langa celelalte jeguri ce asteapta clabuceala
  • morala: un set de casti mai mari, si-un uichiend la sibiu.. baterii proaspete pentru marea descoperire a nivelului 6.. si a tuturor celorlalte minunatii ale vietii.. gen.

varianta headline: niveluri de toleranta in case de toleranta pentru gandaci – camine studentesti

Leave a comment »

plimbare printre randuri, la brat cu matache

am fost la piata.. a doua oara in cei doi ani de zile de cand sunt in bucuresti.. alt sezon, alta piata.. tarani, babute, mustaciosi, palariari – de o parte a tarabei.. alti tarani, alte babute, alti mustaciosi, alti palariari – de cealalta parte a tarabei..

Matache Macelaru’ – jupân pe care voia bună îl ştia pe de rost.. sunt locuri bucurestenesti unde pur si simplu vrei sa cauti aerul sau atmosfera secolelor trecute.. Lipscani, Bulevardul Victoriei, Gara de Nord (a se citi felia de respect din spatele chinului de a shift-ui literele).. m-am plimbat amuzata printre tarabe, printre tarani si oameni plini de fiţe ieftine de simpli pieţari.. am ramas impresionata de babuta care mi-a spus atatea urari de bine cate rosii am cumparat sau de generozitatea mustaciosului care mi-a lasat piersicile de la 3,3 ron la „3 lei pentru don’şoara”.. cu plasele pline, m-am ascuns in spatele lentilelor negre (1/4 fiţă de om) pentru a nu mai cadea prada tentatiilor mult prea irezistibile, gen „hai don’soara, hai sa-ti dam un pepenas” cu singurul scop de a gasi iesirea din piata..

joc de culori, clinchet de monede, miros de mici.. as fi vrut ca la iesirea din piata sa ma astepte matache, cu mustata lui, cu mirosul de taran cinstit, sa ma prosteasca sa cumpar si o bucata de carne cu care sigur n-as avea ce face cel putin 150 de ani..

Comments (2) »

speaking the unspeakable

problema cu care m-am confruntat toata saptamana asta.. exista subiecte despre ne e greu sa vorbim / nu ne vine sa vorbim, desi ne dorim lucrul asta / emotii pe care nu le putem exprima sau nu stim sa le exprimam.. uf.. toate chestiile astea se transforma in frustrari, care, lasate de sub control pot sa nasca mici depresii.. ok, asta stie toata lumea..

ceea ce nu pot eu sa fac este sa scriu despre anumite lucruri, chestii despre care pot sa vorbesc cu un super şarm, mega fler, hiper incredere in mine.. cand vine vorba sa scriu, mai mult de 2 randuri nu ies.. pur si simplu ma inhib 130%..

as vrea sa am un pitic mic pe care sa-l cheme cip, care mananca napolitane joe si care sa stea la mine in cap si sa dactilografieze toate gandurile mele – cum e pasarea din aparatele de fotografiat din flinstones 😀 .. as avea material pentru un bestseller in mai putin de 2 ore jumate.. mereu am avut inhibitii in ceea ce priveste scrisul / tastatul, uneori chiar spusul..

cand eram mica cineva mi-a spus ca trebuie sa invat 2 lucruri noi in fiecare zi.. lectia de azi imi zice ca nu pot sa scriu despre acest ceva, iar in cazul in care as putea scrie, sigur as fi o fumatoare inraita 😉

Leave a comment »

de dimineata se cunoaste buna ziua ;))

formati fraza din urmatoarele cuvinte: buna, de, cunoaste, dimineata, se, ziua
alt exercitiu din clasa a III-a la care-am dat cu cârja in băltoc ;))

vreau sa vorbesc despre zile perfecte.. zilele alea in care te trezesti din prima, fara snooze, parul iti sta fantastic si zgarietura pe care ti-a facut-o vaca aia din cArfur cu cosul, aproape ca nu se mai observa.. si simti de dimineata aura aia de om mic care azi va face lucruri mari.. te apuci cu aceeasi cantitate zilnica de energie, doar ca in dimineata asta se autodirectioneaza spre chestii faine, chestii utile, care cel mai probabil vor fi apreciate.. si pe masura ce cladesti chestiutele alea mari, iti dai seama ca e bine, e frumos, e plin de satisfactie si te paleste dintr-o data urmatoarea faza: „asa vreau sa fie in fiecare zi!” .. ei bine prietene, aici gresesti! asa gresim cu totii.. suntem atat de naivi sa credem ca putem avea tot ce e frumos si ce ne place, zilnic.. of of of..

faza cea mai aiurea legata de zilele perfecte e ca nu realizezi ca e perfecta decat a doua zi.. hămeseala asta de zi perfecta dupa „de acum inainte fiecare zi va fi cel putin la fel de şpuţ ca azi!” strica tot.. ceea ce nu putem noi percepe este ca nu tine absolut deloc de noi sa ne construim zilele perfecte.. ele doar…se intampla!..

asa ca hai sa nu mai asteptam ca maine sa avem, conform cliseului prezentatorilor stirilor TV, „o zi cel putin la fel de frumoasa ca azi” si sa ne concentram sa dam macar „buna ziua” de dimineata.. se cunoaste, sa crape chichi daca nu! 😉

special pentru voi – condom 😀

Leave a comment »

despre linii..

 


niciodata nu mi-am pus urmatoarea problema: cat de scurta e linia dintre „te urasc” si „te vreau”? .. pana azi.. poate ca e un rezultat al vreunui mesaj subtil sau chiar subliminal al serialelor cu vaga tenta gunoistica la care ma uit ca o dementa de ceva vreme.. sau poate e pur si simplu o linie franta deschisa, luga de 282 de kilometri.. poate..

mai e o linie, care şade ca o nesimtita in palma si pe care niste oameni fara alte activitati mai interesante au numit-o linia vietii.. la unii e scurta, la unii e lunga, la altii are intreruperi – probabil cate o mica coma.. imi aduc aminte de liniografu’, nenea ala care deschide gura mare la mare, prin eforie nord, si se face ca citeste.. nu stiu cum citeste cu gura, dar na.. fie..

mai e faza aia cu „da-mi bă o linie”.. linie fiind aici cu rol de liniar, rigla.. mi-e dor sa agit hartiutele cu linia frecata de ceafa.. lectia mea de fizica.. mai sunt liniile albe de pe strada moxa pe care incerc sa merg si sa observ daca vopseaua curge si pe langa linii, de fiecare data cand vin dinspre oras.. avem liniile mari pe care se traseaza liniile mici.. oare de ce folosim „in linii mari”, dar niciodata „in linii mici”? mai e casa dintr-o singura linie franta, fara sa ridici creionul de pe hartie..

si mai sunt restul de linii.. 🙂

Comments (2) »

nu se pupa dom’le, nu se pupa de nicio culoare! / viata de noapte

in mai putin de 2 ore jumate am auzit expresia asta de doua ori.. lucru care mi se pare cel putin atipic pentru o dimineata obisnuita… e o expresie foarte profunda, dar instinctual ma plesneste rasul.. iasi-ul nu se pupa cu bucurestiul – mi se pare relativ normal.. am auzit in total 2 nu se pupa-uri si 1 se pupa perfect intr-o singura zi.. o zi ca oricare alta.. gen.. :p

in incercarea de a cunoaste specia cu care convietuim si interactionam zi de zi, si stapanita de o curiozitate malefico-dragalasa, am apucat-o pe locs de creanga si am decis sa petrecem „o seara cu baietii”.. mici marionete guvernate de instinctul cortuletului vesel, am descoperit ca intr-adevar barbatii/baietii sunt fiinte sincere cu ei insisi.. implicit si cu cei din jurul lor, respectiv cu cei care fac parte din acelasi regn.. se bea vin, se discuta, se admira discret.. se fac glume, se spun pareri, se admira poate mai discret..

imi place ca baietii se cunosc si nu le e rusine sa recunoasca cum si cat de bine se cunosc.. constienti de ceea ce vor si cum vor ceea ce vor, barbatii/baietii o sa se controleze si o sa isi manifeste parerile/dorintele/nevoile dupa cum se stiu si stiu ca le place..

am ramas placut surprinsa pentru ca misterul s-a ridicat si ideea preconceputa cum ca baietii sunt doar niste porci imorali a ajuns la un raport de aproximativ 2/3 din asteptari.. ceea ce e bine..

5 puncte in plus pentru baietii care imi fac zilele mai fericite si mai amare.. 🙂 pana la 14 mai e totusi ceva-ceva 😉

Leave a comment »