Archive for Ianuarie, 2009

cafeaua fara sesiune…

n-are niciun rost..

inchin un 3 in 1 pentru toata lumea care consuma cafea doar de dragul sesiunii si cred, in ciuda efectelor purgatorice, ca ar aduce foloase.. e un secret modul in care ne lasam creierul spalat cu cofeina sesiune de sesiune..

mi-ar placea sa vad un ad pentru cafea care sa-mi spuna ca in sesiune, pe fundul canii de cafea imi vor aparea subiectele la urmatorul examen.. sau o cafea in oglindirea careia vad farsa perfecta pentru a-i face pe profii supraveghetori sa iasa din sala in timpul examenului..

vorbind prin prisma nonconsumatorului de cafea, avand cel putin un ochi neinjectat cu cofeina chiar si in sesiune, realizez ca episodul din dexter’s laboratory in care mom si dad nu isi puteau incepe ziua fara o cana de cafea reflecta intr-o buna masura adevarul.. mereu mi s-a parut ca dimineata oamenii proaspat treziti arata cel mai bine.. ei bine, realitatea dintre boabe se pare ca se scurge altfel..

Comments (2) »

traiesc pe datorie!

si zic m-am ridicat in capu’ oaselor ca sa mi le misc spre faimoasa biblioteca moxista.. si cum pe drum stiu ca am unde printa, zic hai sa printez vo’ doua pagini ca zic, si-asa nu mai am timp altcandva.. si-ajung la locu’ cu pricina.. si zic hai sa-i zic io la tanti printatoarea  ce sa traga si ea zice: „trag”.. si ies si paginile.. si zic cat m-ar putea costa… patru mii de lei vechi, zic.. zic nu-i asa o suma mare.. zic, pentru doua pagini printate, merge.. si dau sa platesc, zic, cu o hartie de-aia verde de un leu, respectiv zece mii vechi, zic.. tanti, zic, n-are rest sa-mi dea si ma sfatuieste calduros sa ma scobesc dupa maruntis.. zic, de unde? ca portofelul, zic, era pe birou, in camera, la etaj.. zic, zice ea sa-i aduc altadata banii..

zic, hai sa-mi incerc norocul cu aceiasi zece mii indoiti de vai mama lor si taiati oarecum, zic, pe mijlocul bancnotei, sa vad, zic, daca mai pot produce ceva de pe urma lor.. zic hai sa-mi iau o paine.. zis si facut, zic.. si cum painea e tare si invelita intr-o punga albastra cu un maner taiat, zic, cum ar fi sa coste unu virgula doi lei frumoși, si nu doar unul, ca pe vremuri, zic.. cu painea in mana si hartia intinsa in cealalta, zic, ii zic doamnei de la chiosc ca ii aduc datoria mai incolo.. zic, ferice de cei cu statura marunta si care nu poseda umbra daca stau in profil, ca tanti mi-a dat acordul.. zic.. si uite-ma acum scriind postul dupa o masa copioasa in care am mancat fix aia doua mii de paine pe care ii datorez si n-am de gand sa-i returnez..

zic, concluzii:

  1. datorez zic io cam asa vreo șasă mii, pe ziua de azi doar..
  2. zic, zic are potential sa devina noul gen..
  3. zic.

Leave a comment »

incursiune pe lumea cealalta.. constatare: am 17 unghii frumoase

ca tot merg eu la sala de lectura o data la un an jumate, m-am hotarat sa imi iau inima in dinti si sa urc cele multe etaje care ne despart existentele atat de frumos si de armonios.. lucrurile s-au schimbat drastic de la ultima vizita.. s-a produs marea modificare a renovarii.. parca si oamenii de acolo s-au upgradat.. 6 din cei 13 oameni ce si-au perindat hoiturile pe acolo posedau pijama.. lucru menit sa ne arate atasamentul suprem al omului fata de tinuta cea mai comoda sau lipsa de inhibitii fata de secolul trecut. sau, conform zicalei: „ce se lipeste pe mine in sesiune, acolo tre sa ramana, zi si noapte, indiferent de factorii mirositori, estetici sau umila parere a celor care intorc capul rusinati de colectia mea de mucus lacrimogen de pe maneca stanga”..

obiecte care mi-au atras/distras atentia: o doza de Löwenbräu plasata cuminte sub masa din fundul salii de lectura, un penar pe care scia: „trebuie sa inveti pentru ca sa fii prima”, un ceas pe care l-as fi subtilizat daca n-ar fi existat mana dinauntrul bratarii (care o fi antonimul sintagmei „din jurul”?) si o colectie vasta de markere cu care as vopsi peretii pentru ca sa fac un mediu de invatat mai prietenos.. acolo, sus, unde cu totii vom ajunge la un moment dat..

Comments (2) »

master la cuca

vine o vreme in viata unui student in care, constrans de o situatie, de oamenii din jur, de toate chestiile absurde care se intampla, incep sa se tese tot soiul de panze de paianjen, atat in colturile camerei de camin si prin vasele de prea mult timp uitate pe frigider, pe dupa frigider sau prin frigider, cat si printre sinapsele neuronale.. lucru care nu se intampla prea des.. sa zicem cam deloc.

si stam si ne uitam ca prostii unii la pagini de net, altii la rector si decani si, in sfarsit, unii la altii.. oare ce-o sa facem? mai e putin si cade inca o cortina, de data asta peste o bila pe care stiu ca n-o s-o chem inapoi in scena pentru un bis.. si-atunci ma gandesc oare ce bile au mai ramas de exploatat? daca deja am eliminat bila ase-ului, bila cu numarul 8, mai are oare rost sa ne mai ascutim tacul aiurea?

in schimb, vad un viitor stralucit pentru toata lumea care ma va insoti la minunatul master de la cuca macai{i} – pareri impartite, nicio harta concludenta.. bineinteles, pentru inceput, voi fi constransa sa imi folosesc atat calitatea mea de student, cat si o functie complementara.. de tipul portarita.. sau secretara.. sau amandoua. si profesor, decan, rector, si poate altele (s.p.a.).. asa ca, va rog frumos, pune-ti burta pe ciorba si pregatiti-va intens pentru ca admiterea nu va fi deloc una usoara.. comisia din conducerea univesitatii măcăienești, adica eu, a hotarat in unanimitate ca examenul de admitere se va face in baza evaluarii capacitatilor potentialilor studenti conform urmatoar probe:

  • sculptura in muc. se va elabora o proba artistica de schitare a autoportretului in muc propriu.
  • geometria in spatiul sulului de hartie. test care verifica cunostintele legate de fizica, analiza vectoriala, chimie si literatura in vederea elaborarii unui eseu legat de dimensiunea ideala a hartiei igienice de utilizat, situatii, scop, scapari.
  • tehnici de scobire. proba presupune cioplirea unei forme sugestive pentru starea spirituala a unui coș in stare scortoasa, in blatul unei placinte de razboi.

asteptam inscrierile dumneavoastra pe adresa: vreau.sa.fiu.scobitor@cuca.măc

Comments (1) »

cea mai dulce căcare

exista o anumita prajitura intr-un anumit colt al tarisoarei noastre, si-anume prea-frumosul si mult-prea-indepartatul cluj.. șade frumos in vitrina unei cofetarii.. șade si asteapta sa fie savurata.. șade si-si poarta prea-frumosul prenume, anume CÂH.. o gramajoara de ciocolata pusa intr-o forma mai mult decat sugestiva.. mirosul? delicios!

daca stau bine sa ma gandesc e un deliciu care ajunge tocmai ceea ce este.. si atunci vine afirmatia care contrazice perfect corolarul În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.. sa fie oare acesta punctul de pe i-ul FRUSTRARiLOR noastre?

lipsa activitatii toaleteristice / budistice/ weceistice creaza frustrari de cele mai multe ori insuportabile.. uneori acestea se revarsa ca o cascada racoritoare si eliberatoare, alteori erupe precum un vulcan care stii sigur ca nu are nicio intentie politicoasa de a se opri cat timp inca mai are materie prima.. uneori pur si simplu esti lasat sa astepti momentul in care pronia cereasca te va lovi cu binecuvantata ranga care va destupa gura pesterii de bolovanul care zace acolo si uita sa se rostogoleasca in treaba lui..

oare de ce atata tabureala in jurul singurei activitati care ne poate lumina cu adevarat calea si o zi posomorata? atunci cand singura implinire pe ziua respectiva e asta, de ce nu putem avea o lista de pe care sa taiem lucrul asta in mod frecvent, adica aproape zilnic? avem in noi singura chestie sigura care ne poate face fericiti.. de ce sa nu ne bucuram de asta?

Comments (6) »

Zece negri mititei au mancat castane coapte / Unul s-a fript tare rau si-au ramas doar…sapte

pentru ca nu pot sa raman doar cu diareea mentala produsa la ceas tarziu de constipatie somnolistica de catre minunea de a termina un minunat joc pe numele sau de familie 7 si numele de botez minuni, voi incerca sa revolutionez cu acest post minunat, minunata lume a minunatilor care produc jocurile astea minunate care ne incanta noua vietile (neminunate, de altfel, pentru ca de ce mama naibii ne-am mai juca daca nu?)..

buun.. as vrea ca atunci cand / daca mai termin un joc in decursul acestei existente sa se intample ceva uimintor, ceva fascinant, ceva GEN:

  • un mic troian inofensiv vine odata cu kit-ul de instalare al jocului (daca zic vreo prostie sa stiti ca sa ma corectati.. ca tot mi.se.cam.rupisteanu) se aciuieste la tine in calcu ca sa citeasca ce piese din winamp asculti tu mai des.. in momentul final de glorie absoluta nu iti pune vreo piesa mult prea ghiei pentru auzul si sufletul tau victorizator, ci iti pune piesa cel mai des ascultata (eventual de cand ti-ai instalat dracia de joc).. fantastic, nu? nici prea greu de realizat avand in vedere faptul ca ultimele versiuni de winamp fac treaba mai mult de jumate.. doar trebuie citita pesa aia de vine des pentru gadilarea auzului fraerului ce n-are nimic mai bun de facut..
  • iti ofera nite statistici formulate foarte amuzant cu privire la timpul din viata pe care ti-l pierzi jucandu-te si (i)relevant aacestor intervale asupra existentei tale.. intreruperi, de ce, cum, alternative..  in timp ce ai jucat x ore acest joc, puteai arde y calorii pe bicicleta.. ceva stire de ultima ora.. ia uite fra ce s-a intamplat pana ai pierdut tu vremea cu porcaria asta.. funny funky shit, evident doar pentru companiile producatoare care chiar poseda oo si nu doar de prepelita..
  • la inceputul jocului ti se cer niste date aparent irelevante, dar care, cu ajutorul unei baze de date puse pe net pe undeva, iti fac surpriza ca la sfarzitul jocului sa-ti arate ceva frumos, gen – faza din filmul tau preferat, un citat din cartea ta preferata, un cacat din gramada care-ti place cel mai mult.. orice.

metode sunt, dar disponibilitatea petru implementare tinde profitabil spre zero.. sau poate deja se intampla si atunci sunt trista care nu stie ce se intampla in lumea asta ca … se joaca..

Comments (1) »

cele 7 minuni erau de fapt 10.. acum nu mai îs..

mereu mi-am dorit sa descopar comori, sa ma chinui sa ajung la cel mai inalt, cel mai jos punct dintr-un oras, loc, multe, tara, etc.. unele scopuri le-am implinit.. unele m-au surprins, altele m-au surprins si mai tare!.. niciodata n-am avut o reactie cu privire la o senzatie dorita care sa fie bleah! poate doar turnul effel, dar aia e alta poveste..

mereu mi-am dorit sa traiesc senzatia unui joc dus pana la capat! sa simt pe pielea mea ce simte un baiat cand zice AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA GATA!!!!! … victoria, gloria, sangele care iti inunda creierul, rasuflarea taiata, tremuricii.. ooooooooooooooooooooooooooooooo

7 wonders.. nu cine stie ce.. ambitia nu a fost sa se termine ci SA IL TERMIN!

e gata.. trist, sec, cu un castel, ca toate celelalte, nici macar minunat (contrar numelul jocului) si trei artificii partaite.. jalnic.. mai bine dorm..

ma intreb daca nu cumva chiar asta o fi senzatia reala..

Leave a comment »