Archive for Octombrie, 2008

sejur pe lumea cealalta

din ultimul rand, de la balcon, din extrema dreapta, ma holbam dupa detaliile care ar putea sa strice piesa asta.. aproape nimic.. mi-a cam facut pofta de portocale.. cam atat.. si-mi dau seama: sibiul nu doar ca e perfect, cu teatrul lui mic si mereu arhiplin, cu actorii boemi si cafenelele rupte din fanteziile cele mai indraznete, cu fiecare piatra de pe centru, care face povestea asta sa sune mai bine.. e mult mai mult decat perfectul.

e ca si cum ai scoate o piesa dintr-un puzzle anost si ti-ai lega-o la gat. e altfel. arata altfel, se simte altfel si te face sa te simti altfel. imi laud tot timpul sibiul pe buna dreptate. nimeni nu poate sa ma condamne, tocmai pentru ca se stie ca asa e.. suntem oameni speciali, intr-un oras cu totul si cu totul special.. ti-e pofta de sibiu chiar si numai cand stai si te gandesti la el.. as vrea sa fie inca un oras ca sibiul, ca sa am cu ce sa-l compar.. pacat ca nu exista..

Comments (3) »

să facem panarincă. gen.

cuvinte gen „gen”, „duma”, „caterinca”, „panarama”.. expresiile morbide ca si „a (se) combina”.. prepozitii mutilate pe -> „pă”, de -> „dă”, apelative din cele mai surde minti telenovelistico-criminale: „fato!”, „frate!”, „vere!”, „nenicule!”.. sau strangulatoarele finaluri de conversatii (fie ele telefonice, au ba) „bine! hai te pup, PA!”, dupa care haţ, inchis brusc de telefon sau plecat de la locul faptei, fara sa apuci sa dai binevoitorul pusoi de final si tu, scalvul care inchide sau pleaca mereu ultimul. motivul pentru care as interzice accesul autovehiculelor ale caror numare de inregistrare incepe ostentativ cu B, si totodata accesul a tot ceea ce se gaseste in ele, cu tot cu catel si purcel (de fapt doar oratanii din astea gasim nu doar in „cutia cu maimute”, ci si pe scaunul soferului), pe tot intinsul transilvaniei.

ce sens mai are viata cand auzi un ardelean zicand: „frate, ce dume are asta-n el!”… ba mitica, stai pe fundu tau. zic.

Comments (4) »

o cana de 3 in 1 cu o lingurita de dragoste

exista weekenduri pe care le sacrificam in numele stiintei.. weekendul asta mi l-am dedicat unei cercetari asupra a tot ceea ce ne lipseste noua, celor imbucuresteniti* impotriva vointei..

orase cu dealuri.. aici lipseste rostul de a avea o strada pantei.. lipsesc cafenelele din subteran, ca alea din sibiu sau cele de la etaj, din ganguri cu vita de vine, cum sunt alea din cluj, sau cofetariile cu cea mai buna placinta cu mere coapte si zmeura din sighisoara, sau umbrelutele din centrul brasovului.. lipsesc asternuturile de hartie din paturi scârtâitoare in care n-ai ce cauta decat atunci cand vrei o seara de impartit povesti si sforaituri prietenesti.. lipsesc girafele de pe lingurite si pestii din cerul de pe pernite.. lipseste sensul de a avea pavaj sub picioare daca nu se aude din stanga si dreapta cate un „no bine, ma!”..

ma tot gandesc ce lipseste in orasele astea? sau mai exact, exista ceva ce sa lipseasca din orasele astea? ce are bucurestiul asta de e asa de cu vino-ncoa? poate mi se pare mie.

*nota: a imbucuresteni nu e tot una cu a deveni bucurestean. imbucurestenire = starea de nu bun in care un provincial, mai exact ardelean, se sufoca prin ploaia de prostie ce face turul bucurestiului prea zilnic

Comments (2) »

bă, îţi zic io ca ăla nu e tractor pentru că e tun

astazi, pe la ora 11.58 in parcul nicolae iorga, care se poate observa din intersectia strazii moxa cu calea victoriei, sedea agale un tractor.. asa ai fi zis stand la semafor. pe masura ce patrund in parc, incep sa aud un sforait usor de tuţi-tuţi.. cu cat ma indrept mai mult spre iesirea care ma duce pe drumul de costisa ce duce la ase, sunetul se inteteste.. pana cand ajung in dreptul tractorului, timpanul meu deja a fugit in biserica la spovedanie..

am vazut primul tractor tunat din viata mea.. cred ca toata remorca era plina de boxe.. geamurile laterale ale tractorului erau tapetate cu bune$$ele de pe prima pagina a can-can-ului.. multi doreli parca rupti din ad-urile unirea se invarteau ca sa faca atmosfera..

lumea evolueaza. noi, non-tractoristi umili, ramanem in urma.. nu prea stiu daca ne vom putea vreodata reintegra in societatea nou-construita pe fond roz cu funu pe dos..

Comments (2) »

mami, mami, eu de ce n-am vazut niciodata o colonoscopie?…

zi de zi suntem inconjurati de clisee.. ne sablonam de la simplul cascat cu intins lenes dimineata si pana la laptele cu o lingurita de miere care sa ne ajute in serile in care n-avem stare sa turtim perna cu fruntea..

intrebarea firesc de stupida e: oare cand ajung cliseele prea cliseice? care e momentul in care chiar si cliseele se cliseaza asa de rau incat nu mai pot fi decliseate la stadiul initial? avem stereotipuri pentru orice moment al zilei, pentru aproape orice situatie, cate un tipar pentru orice discutie.. avem inclusiv clisee proprii, care sunt pur si simplu bucati de personalitate.. doar ca uneori mai trebuie sa dai cate un „refresh” la old little self si sa accepti sau de ce nu, chiar sa ceri schimbarea..

dupa cata vreme devine prea banal un cliseu verbal? care este momentul in care trebuie schimbat un cliseu comportamental? si oare care e intervalul de rotatie al unui cliseu? oare chiar exista clisee care se pierd si revin? exista o moda a cliseelor?

astept urmatoarea serie de clisee evazate 😀

Comments (5) »

pun la murat apa de ploaie pentru la vara

ploua. imi trebuie un motiv ca sa imi treaca somnul.

oare de ce pun oamenii conserve la murat doar toamna pentru iarna?.. de ce fix toamna? de ce nu exista conserve de muraturi care sa se faca iarna ca provizii pentru primavara? de ce ne greierim tocmai iarna? de ce nu exita cineva cu initiativa, cineva care sa zica iarna „imi fac provizii de zapada pentru la vara”? oare nu s-ar zgaria furnica pe ochi daca greierul ar face o insecta de zapada vara? (a se nota ca greierul nu poate sa faca un OM de zapada.. asa ca face si el ce poate).

zapada artificiala. mda.. ce sec..

as pune la murat ploaia asta.. as aduna-o si as pune-o in sticle de sifon.. ar trebui gandita cumva o metoda prin care apa de ploaie sa se gazificheze si sa se purificheze.. dar nu cred ca-i o problema. poate am putea salva planeta.. sau poate daca n-am mai face zapada artificiala, si am folosi zapada murata pentru distractii pe vreme mai calduta, am salva lumea! 😀 in plus, la vara, daca eu vand umpic mai eftinache sticla mea de sifon apat din pluaie, ma voi imbogati in doi timpi si trei miscari.. gen.. :p

oricum, pic ideile mele! daca cineva o sa salveze planeta printr-una din ideile astea doua, a incurcat-o cu mine!

Leave a comment »

mi-am concediat muza pentru ca era o traseista cu faţă de teflon si ciorapi de plastic fosforescent

e atat de bine si sanatos si hranitor pentru cerebel sa gandesti tampenii 24/7.. dar vine momentul in care trebuie sa gandesti chestii si mai putin tampite.. mi-am pierdut pe undeva prin plasa de carrefour pe care am dus-o la ghena, calitatea de a avea si altceva in afara de reflectii gunoistice.. ceva intre dezinteres total si abatere de la subiect, nu se mai leaga pentru ca sa iasa o farama de chestioara desteapta.

poate ca tine de antrenament. vara asta biciul meu avea un iz clar de ambi pur. dupa trei saptamani de jelanie isi recapata mirosul originar si se intoarce la forma initiala dupa care as putea trage apa.

unde mai pui ca am pe birou un porc care tine in brate o vaca Dr. Oetker.. a innebunit lupul?!?!

Comments (2) »