Archive for Decembrie, 2009

perfect match: LCD + muraturi

extraordinara asociere de branduri.. ca sa nu mai pomenim despre revolutionara complementaritate a produselor. din aceeasi serie urmeaza dormitorul complet mobilat pentru care primesti 5 funii de usturoi, robotul de bucatarie cu bonus genunchere si aparatul de vibro-masaj care vine cu 5 kilograme de malai.

Anunțuri

Comments (5) »

„stiu ca vrei sa te culci cu mine”

azi, dupa somnul de pranz, m-am trezit cu o falca-n cer si cu una-n … perna. cat de frumos a fi sa personalizam locul in care ne petrecem clipele cele mai lipsite de griji? oare visele n-ar fi mai frumoase daca ai adormi cu zambetul pe buze? sa arunce perna cine nu s-a plictisit de ursuleti si stele si flori si figuri geometrice.

prima oara au fost asternuturile albe, paduchioase si plictisitoare. au urmat asternuturile colorate, interesante si plictisitoare. acum. oare de ce sa n-aiba si ele o parere?

cum ar fi sa ai o fata de perna inscriptionata cu „stiu ca vrei sa te culci cu mine” sau o pilota „vino sa ne tavalim impreuna” sau un cearseaf  „abia astept sa ma terfelesti”. intrevad o noua era a asternuturilor.

Comments (11) »

bol de jeleuri, din jeleuri

pentru toti maniacii pentru care jeleurile se inscriu in top 10 dulciuri pentru care ti-ai sacrifica dintii, bolul de jeleuri, din jeleuri ar fi solutia ideala pentru a asigura satisfactia post-satisfactie a consumatorului.

stiti cum ultimul jeleu e cel mai bun si cum in timp ce il savurezi te gandesti cat de bine ar fi sa mai fie cel putin inca un sfert de punga exact ca el? cu bolul din jeleu s-ar rezolva problema imediat. odata ce ai terminat jeleurile, te apuci de rontait bolul. practic, simplu si delicios.

Comments (2) »

nici cel mai frumos, nici cel mai destept, nici cel mai talentat

mereu am crezut in extreme. asta in primul rand pentru ca e frumos si in al doilea rand pentru ca mereu mi-am permis-o. cand am vrut sa demonstrez ca-s desteapta, am invatat putin, si fara prea mult efort, am obtinut rezultate excelente. cand vreau sa arat deosebit, imi trag un papion sau cos ceva pe cizme si asigur un subiect de discutie rezonabil pentru inceput in seara respectiva. cand am vrut sa zic ceva, am preferat sa scriu. insa din totdeauna mi-a fost frica de scris. n-am crezut niciodata ca am talent si n-am crezut niciodata ca pot mai mult decat „s-o scot putintel la capat”. asta s-a dovedit teoria care nu da gres niciodata.

recent am purtat o discutie care mi-a coborat picioarele un pic mai aproape de pamant. concluzia e ca lumea nu-i un cub rubic deja rezolvat din care sa ne alegem doar fata cu care sa ne jucam o vreme. nu-i om pe lumea asta care sa fie „cel mai”. n-ar trebui sa existe superlative absolute pentru noi. ar trebui sa ni se zica de la inceput ca pentru ca sa fi „putin mai” trebuie sa tragi ingrozitor de tare. si de-abia acum incepe sa fie mai interesant.

Comments (5) »