Archive for silly stuff

Costina, omida galbena pufoasa cu sosete verzi

Raspnde pe numele de costi, este o pitica galbena si muuualeeee si are 18 sosetutze verzi superbe!

Ieri si-a pierdut o sosetutza verde si e foarte suparata. Plange incontinuu.. Nu a putut nici macar sa doarma .. Toata noapte a plans si si-a cautat sosetutza.. Deci daca vedeti cumva o sosetutza micutza si dragutza si verde deschis, fosforescent, undeva pe scarile din Strand si va lumineaza noaptea, anuntati-o pe Costi, omida galben-pufoasa!

Si sora ei verde cu sosetutze multicolore de pe biroul meu din Bucuresti cauta disperata sosetutza :p si ma ajuta pe mine sa-mi tina de urat pana cand ma duc inapoi la Costi a mea :((

Anunțuri

Leave a comment »

i’m…blended :D

so, azi, la somnicul median* mi s-a intamplat cea mai tare chestie..

toata lumea stie starea aia de dupa somn, in care confunzi realitatea cu visul din care tocmai te desmeticesti.. realitatea poti sa o controlezi cu visul.. adica dupa aprox 3 min dupa ce te-ai trezit, daca nu vorbesti cu nimeni, poti sa iti pui tu o granita clara intre ce e real si ce ai visat, oricat de socant ar fi parut.. buun, pana azi dimineata totul parea ok cum era.. realitate – vis.. controlez visul. nu mi se parea ca ar putea fi vreodata vorba de altceva, adica toata chestia parea ok intr-un anumit sens.. never would i think it could be the other way around. de fapt, ca sa fiu cinstita, niciodata nu mi-am pus problema asta.. adica nah.. sa fim seriosi – i’ve got a life :p .. ideea e ca asa pare sa fie normal si doar asa..

si in premiera pentru subsemnata, thaughts turn against me another time… ieiiiiiiiiiiii!!!!!!!! despre a-ti controla visul, caderea in visare, creatul cadrului de vis, fragmentul, scena, jucatorii, etc, am mai povestit cu cineva foarte pasionat de tema asta, insa de data asta am intrecut stadiul acesta. nu doar mi-am controlat visul si l-am adus acolo unde vroiam constient, dar in inconstiinta, ci am putut plasa fragmente de realitate in vis.. cea mai tare chestie pe care am facut-o vreodata!!! e aceeasi senzatie pe care o ai atunci cand zbori.. totul e la picioarele tale si totusi depinzi de atatea alte chestii asupra carora n-ai cum sa ai niciun pic de control. mergeam pe niste trepte si in diferite camere, pe care eu le plasam foarte aproape de scari, ca nu cumva sa fac prea mult efort sa merg pana inauntru, vedeam bucati din filmul pe care am adormit inauntru, sau actiune vazuta ca realitate a visului. visul imi controla realitatea. pa ra pa pa pam I’m lovin’ it!!! 😀

* somnicul dintre cel de dimineata si cel de pranz; recomandat celor care se trezesc devreme pentru ca n-au ce face.. si chiar n-au ce face <= adica aia cu vacanta ;))

Leave a comment »

deep into.. lyrics.. or so

Got up on the wrong side of
life today yeah
Crashed the car and I’m gonna
be really late
My phone doesn’t work cause its
out of range
Looks like it’s just one of those
kind of days
You can’t kick me down I’m already
on the ground
No you can’t cause you couldn’t
catch me anyhow
Blue skies but the sun isn’t coming
out no
Today it’s like I’m under a heavy  cloud

Leave a comment »

…pe viitor

buuuun… acum cateva zile mi-am dat seama de fapt ce vreau sa fac dupa ce mai cresc.. adica mai incolo… muuult mai incolo.

dupa ce am agentia mea de publicitate, dupa ce imi fac super-mega-giga magazinul meu de jucarii.. vreau sa stau.

yap. SA STAU!

si daca totul merge bine vreau sa stau cu niste batranei.. sa povestim .. sa imi zica cum era pe vremea lor.. si eventual sa scriu.. dar in principiu vreau SA STAU!.. si sa-i ascult .. asa cum nu l-am ascultat pe bunicul meu.. sau cum n-am avut sansa sa-mi ascult ceilalti doi bunici. SA STAU si SA ASCULT. pentru ca la asta se reduce totul.. sa stii sa inveti sa asculti si sa stai. o sa fie foarte bine. i know!

fiecare batran are poveste lui. si majoritatea sunt atat de dornici sa povesteasca cu cineva incat si-ar deschide sufletul in fata oricui si i-ar povesti orice.. chestii care poate cu 20-30 de ani in urma nu le-ar mai fii povestit nimanui. asta e adevarul. noi toti vrem sa traim forever. si de aia la batranete ne refugiem amintirile in altcineva.. sau visele. le punem la murat in borcanul altcuiva care pare suficient de sanatos si de tanar ca sa poata duce mai departe cel putin 20-30 de ani, atat cat sa putem sa ne batem singuri cu mana pe umar ca nu am murit de-adevaratelea. banala vrajala psihologica. dar pura.

asa ca batranii mei vor fi cu totii deosebit de speciali. si daca o sa ajung sa scriu despre vreunul, o sa fie cea mai tare si mai reala poveste ever! trust me! i know! :-p

Leave a comment »

5 vise la pachet (va rog)

Si pentru ca pentru toate chestiile bune exista mereu chestii mai bune pe care le denumim foarte bune, ne vedem mereu in postura de a abandona chestiile bune si a le trece pe cele foarte bune pe o treapta inferioara, adica pe treapta celor bune. Si asa incurajam progresul chestiilor in lumea asta.

Rareori se intampla sa fii om si sa nu ai un vis.. ce vrei sa ajungi, sa acumulezi, sa faci, sa dregi… etc… toata lumea are cate un vis. Asta stim cu totii. In sfarsit mi-am gasit si eu, aseara, aproape de un vis visator pe un taram departat al viselor, visul meu J. Am rasuflat usurata ca in sfarsit am si eu visul meu si nu mai trebuie sa mai scotocesc prin visele altora pentru vise pe cale sa le asez randomly prin capsorul meu. Am un vis si e orignal si e simplu si relativ usor de realizat.

Singurul regret este ca toata copilaria mi-am petrecut-o fugind mereu dupa vise care mai de care mai banale si neregasindu-ma in niciunul mai mult de o saptamana. Si totui e bine pt ca mergand dupa deviza mai bine mai tarziu decat niciodata, ma aflu in postura fericita a unei persoane care inca mai viseaza si viseaza inca bine si frumos.. J

Asa ca m-am gandit sa am pe viitor, cand capitalul n-o sa imi dea bataie de cap, si o sa fiu in stare sa gasesc locul perfect sa imi fac propriul magazin de vise. Adica vreau un super-mega-giga magazin de jucarii. JIIIIUCARIIIIIIIIIII!!!!! Pentru toti piii de peste tot! Un magazin care sa fie asemanator cu magazinul din Home alone II, cel din New York (parca). Trebuie sa recunsc ca ar fi singurul magazin pe care l-as suporta. Nu pot sa rezist sa stau in supermarketuri sau mall-uri, oricat de bine ar fi ele puse la punct, cu tot aerul lor conditionat si cu toata civilizatia asta din noi pe care ne prefacem ca o stapanim in cele mai mirifice moduri posibile.

Buuuun, deci jucarii… peste tot.. trenulete in care poti sa fii conductor, casute de papusi in marimi naturale, pentru naturaletea copiilor, bineinteles, schele pentru micii maistri, lego pentru vacante in insue, proiectii de jocuri dupa bunul plac al copiilor, traditionale masinute, mingi, ursuleti, dinozauri… si tare multe altele… J si bineinteles o cabina dotata cu un cititor de gand de jucarie. Asta pt ca toate ideile sa fie auzite, respectiv citite, si cele care intr-adevar merita, sa fie puse in practica pe scara mare. Iar restul, ideile rebut, sa fie realizate intr-o singura varianta, special facuta pentru copilul detinator de ideie.. 😀

Si in sfarsit ia nastere primul magazin in care inghesuiala si galagia sunt bine primite si nu trebuie reprimate sentimente si impuse reguli stupide. Sa ne doara pe toti in pixul cu trei capete si 70 de mine in ROGVAIV! Ca pe mine sigur acolo ma doare.

Asa, si nu in ultimul rand, la mine in magazin vor avea voie adultii doar cu permisiunea copiilor. Astfel vor fi eliminate situatiile stanjenitoare in care parintii sa-si mai dea cu parerea lor de necopii si cu nerealitatea lor mare si grasa.

Leave a comment »

bull

bad bullshit – 15 oct 2007

digging a hole in this world as we speak.. it’s the hole in wich I could fit all the nice bullshit and still feel HOLEful.. my shovel is the weapon of weakness and failure.. world’s  drown regret over nothing. and hopeless is the name of the production of earth and water and wind and bleah.. pass on every stupid story these ‘kind’ people will sell me as freshly baked oven bread…

 

 

 

fireball in sugar

power in disguise

crushed to rise and move

to another human side

 

 

 

furtuna

am pornit la drum cu sufletul sfartecat
de tine
e bine
pentru ca primesc garantie de doi ani
atata trebe sa platesc abonamentul
curentul, apa, gazul
iarasi curentul, …
ca sa te las sa mai profiti o data
de mine
e bine
si asa ma inteleg frumos cu licuricii betivi
la care le zic in soapta “…ici”
vino sa-mi tai cablul la net
iara n-a platit tata abonamentul
nici luna trecuta tv-ul
ramanem sub soare goi
fara net
ne plictisim … CUREEEEENT!!!
sa-ncep sa te intreb cine esti?
neeeeee…
ultima mea sansa.. jocul de pe telefon
stati umpic!
am wap )
ma descurc eu cumva
am pile la erdeesh
ma doare capul
o sa treaca
odata cu superoferta

schimbare

mai stii cand scriam pe hartie?
ah, registre patate cu cerneala
roz, verde, albastra, galbena
si profa de romana zicea in gol
o sa fie mai bine
o sa zici ca-i de penali atunci
n-avea dreptate
dreptatea e de partea celui ce n-a scris
nimic
pentru ca nu-l doare, nu simte, nu tace
desi nu zice nimic
avea dreptate
cine zicea “in zadar”
cu totii suntem la fel
ne ascundem la fel
ne doare LA FEL de tare!
pierdem tacuti si tristi la un joc de poker
cu cartile pe fata
patate de cerneala roz, verde, albastra, mov
te-ntreb daca mai are rost
tu taci
peste o jumate de ora vii sa ma pupi
si sa-mi zici ca e post si nu putem mai mult
multumesc
noapte buna

 

 

 

vis de vama

te vad in ochii tai, licar de cearcan stramb
si sambure de inima infipt intr-un adanc
pe fundul de fantana
tresar
si sar mormoloci
lipsesc padurii ochii
de sobolani scanciosi

te legi de aura mea cu naframe
si te-adancesti in sute de mii de stropi
ma doare ca fantana are pe fund namol

sa zac in umbra ta
caci te-am descris in scris
si visul prost ma poarta
departe de sterlici
pietrisi peste nisip
si peste apa chioara
o alg-o las sa planga
langa un shot de-aseara

 

 

Mortile se cunosc intre ele J

 

 

te gasesc iar la limita cerului meu

sa ma amuzi din nou cu vise si cu harpe

adenozintrifosfera se sparge sub o carte

sa vina sa imi dea multa

multa moarte

placere

umblii descult prin soaptele mele greoaie

iti sunt amintirile de prin mine

si te-am lasat

la mezamin visele cunosc triste intorsuri

si ma impung vietile ce se infig in piedestaluri

goluri

stau sa inteleg freamat absurd prin tine

ma pierd

inhalez

aer triplu rafinat prin mine scurs si imbuteliat

la cupa de meduza

ah

absenta monotona

sa trecem inapoi

o sa invie moartea in doi in pas cu voi

si zanul?

si el cade topit de soare pe plaja

sa mai amuze si o armonica de lut

cu harpa lui

 

inspiratie dintr-un pretins concurs de poezie erotica (inainte sa se fi intamplat):

amagire

Te las sa ma lasi in umbre de placere

Sa ma-ncovoi pe la spate sub urlete

Nu de durere

De vis si teama, de devenire

Ma lasi sa ma las lasata sub un val

O unda ce curge pe sira spinarii

Sa ma ascund sub o perdea de voal

Cu gust amar de trecut

Prezent absurd

ma inconjori in menghina

de mut si ud

si geamat prelung

sa plang intre suspinurile tale

vrei ?

sa uit suspinurile mele

stii

ca stai deasupra unei movile de carne vie

cu voce ascutita

pace timida

vis retras

a ramas

amintire

ceasul a stat in loc

noi nu

 

 

 

tiganca

 

te-am cautat in aer

azi dimineata

zaceai sub o sapca

de pai

cu un nai in mana stanga

cantai

ce folos sa fi fost langa tine

cand mana ta alinta gingas o bucata de lemn lacuit

pe tine te-astept si maine dimineata

sa vii sa-ti tii recital pe trotuarul din piata

singur

caci sigur vei ramane pana cand soarele apune

sa-ti topesti setea cu trei lei

– investitie in pepenele meu racoros

si te aud

cum ceri fara sa stii ce dai

de foc ars iti intind

maini ce tremura bland

ascund in capetele unghiilor felii mici de pamant

ud

pentru tine la fiecare dong un pepene

cu coaja mai groasa ca zidul ce cade pe mine

si te aud

cum vrei vise fara rost

caci ce a fost se intoarce in balade triste

si umile in fata gurilor ce spurca lemnul tau

poate poimaine va ploua

astept cum nu iti vei aduna trei lei

sa vii sa iei de la mine un strop de viata cu samburi

sa vin eu la asfintit sa iti aduc verde mai gros ca tacerea

si mai dulce ca lacrima ta

rezemat adanc langa pielea mea

si sper ca poate nu iti va mai pasa de sudoare

si sete si chipuri murdare imbibate in prea multa sare

musca, gusta aerul diminetii la asfintit

cand sa ramai inmarmurit de mine

vino, nu-ti fie teama, doi lei e pretul in fiecarea seara

dupa ce pepenele galben se arunca pe cer

dupa gramada mea vii sa ma fugaresti

sa ai balade – cui sa povestesti

o sa te-ascund sub doua valuri

sa ma pretuiesti

cum stii mai bine

si daca sparg pepeni pe langa tine sa stii ca nu e rau

sa nu te-opresti, sa vii mereu

pana-o sa schimbi gramada

si poate-o sa ne mai vedem in alta seara

in alta piata cu alta gramada

alt nai si alt trotuar

poate si alta palarie de pai

Leave a comment »