Archive for Martie, 2008

SUN™ – super echipa, super concept, supermegavaginal ;))

Leave a comment »

sub şoc de şobolani

sunt oripilata de ce am putut sa vad ieri, intr-o piesa de teatru studentesc, ce participa la un concurs. m-am impacat cu gandul ca oamenii sunt vazuti ca niste macelari fanatici obsedati sexual. m-as fi impacat chiar si cu gandul ca suntem asemuiti cu niste sobolani, fara chip si asemanare, desi sub descrierea groteasca a fizicului tratat cu chimicale si mese de par sau dinti falsi, cu burti oribil de slaninoase sau sunci pe coapse mult prea lasate, poate chipul sobolanilor e mai mult decat atractiv fata de ceea ce a ajuns acum chipul omului. sau poate doar mai natural.. hmmm… ucidem si nu ne pasa cum traim, vrem sex pentru ca dupa ce totul se consuma sa ne intrebam oare langa cine zacem.. hai ca merge.. aproape ca as fi de acord ca asa este.. dar de unde si pana unde o societate pe care o domina homosexualii??? care, din cate vad eu in reprezentarea de aseara, erau un fel de sobolani supremi.. nu stiu ce sa mai cred.. daca piesa se dorea o previziune a anilor ce vor urma, mai bine rezolutionez totul si devin sobolanul kamikaze, pentru ca sincer, chiar daca nu am nimic cu homosexualii care stiu sa taca, nu o sa pot sa accept sa plec capul in fata celor care vor sa cucereasca lumea prin faptul ca sunt ceea ce sunt sau fac ceea ce fac..

Leave a comment »

la stadion :D

aseara am avut posibilitatea sa vad o alta fata a bucurestiului si o gramada de oameni la care ma asteptam sa fie cumva, si… BOOOM! m-au surprins 😀

pana saptamana trecuta nu m-am gandit ca o sa ajung vreodata la stadion.. pur si simplu nu intra in aria mea de interese. apoi imprevizibilul s-a produs si..am ajuns pe Ghencea.. cum am ajuns acolo? hmmm.. dupa un drum cu un 41 arhiplin de oameni nervosi si putitori am dat de o intrare pe unde am trecut ca prin branza.. ceea ce nu stiam era ca doar pe urma venea coada la tanti perchezau.. buuun.. am vazut ca pe baietii ii descalta si ii gadila peste tat, si pe unde nu prea cred ca majoritatea baietilor doresc o mana de nenea bodyguardu’ mare si scarbos.. am urmarit un show de 30 de secunde pe care il pot denumi simplu: „Diggin’ for the bugger” – pe urma l-a mancat 😀 nice, huh? am ajuns si eu la rand si tanti a fost suficient de draguta sa ma pipaie de vreo cateva ori, insistent si foarte foarte nepasional :-s am intrat cu coada intre picioare si cu memoria unor degete infipte in adidasii mei in cautare de…nici eu nu stiu.. pe stadion 14206 de spectatori 😀 multi, nu? peluza nord 😀 langa brigade si alea… am urlat, am sarit pe scaunele de plastic de doi lei, am aruncat coji de seminte fara sa imi pese pe jos, am aplaudat, am scandat, m-am uitat dupa punkeri si mi-a parut rau sa vad doi copilasi cum impart o tigare … meciul se termina victorios si …. drumul inapoi.. 41 plin de oameni prea veseli si prea plini de scandari porcoase, dar amuzante in felul lor.. concluzia : „EEEEEEEEEEEEEEEEEEEE ….. …..!!!!!” mi-a placut la stadion.. 😀

am o dedicatie dragalasa pentru toti cei care cred ca la poli se pun cozi la maturi si prune :*

Comments (9) »

sweet stuff

m-am gandit sa ii dau un strop de viata blogului meu.. Hahn Super Dry: Love Heart

sa raman tot in tema, mi-a placut mult de liviu de la bcr ;))

real coke taste, zero sugar.. coke zero finger, eye and tongue and the brain

Leave a comment »

facultatea – reintoarcere la gradinita

imi doresc sa scriu despre chestia asta de anul trecut.. 🙂 sunt atat de similare cele doua institutii incat nu pot sa ma gandesc decat ca sunt una si aceeasi.. ma duceam la gradi in fiecare dimineata in capatul strazii.. faceam pasii umpic mai mici, si deci ca sa ajung acolo imi lua vreo 8-10 minute.. ma duc la facultate in fiecare zi, si daca depasesc obstacolul mortii = calea victoriei, ajung la facultate in 10 +/- 2 minute.. ma duceam la gradi doar cand vroiam.. daca exista vreun episod din salvati de clopotel pe care il ratam, ramaneam acasa a doua zi ca sa il vad.. aveam si atunci o oarecare urma de constiinta incarcata.. prea putin, oricum.. acelasi lucru si azi.. ma trezesc (daca ma trezesc) si ma gandesc daca sa ma duc la facultate.. nicio problema daca am ratat vreun curs plictisitor de-al vreunei femei-barbat.. mai bine stau si citesc o carte acasa, decat in banca aia prafuita.. programul cu care m-am obisnuit la gradi, sincer, e cam acelasi si acum.. ma duceam la gradi de la 9 la 12.. asta inseamna un curs si un seminar.. 😀 aveam gentute colorate cu care ma mandream sa merg la gradi.. acum pot sa zic ca nici cu geanta mea cu giRAFA nu imi e rusine 😉

am trecut azi prin cartierul meu.. intr-o plimbare pana la dispensar.. nu imi era dor sa merg acolo.. eh, asta este.. si am luat-o pe langa scoala.. m-am amuzat teribil sa vad piii cum joaca fotbal si cate unul sandwich-ul in staniol intr-o mana si pe cap cu caciula.. gardianul se amuza copios cu inca vreo 5 piii la groapa cu nisip (as fi foarte curioasa sa stiu de ce).. in capat, la poarta stateau tanti doamnele profesoare infrigurate cica la supravegheat.. piii mari au acum cos de baschet.. as fi stat pana sa „se sune” dar prea se holbau pii la mine.. mi-ar fi placut sa vad cum se formeaza randurile si cum intra 2 cate 2.. cum zicea Roncioiu: „2 cate 2 mai, nu 2 cate 6”.. analizand situatia, imi dau seama ca atunci aveam program fix.. pana acum, scoala si eventual (relativ vorbind) liceul au fost singurele intervale din viata mea in care chiar am respectat un program (foarte relativ vorbind), mai corect, as fi avut de respectat un program.. ne miram ca ni se spune generatia 3 minute.. bineinteles ca asa este.. nu e nicio jignire in asta.. o sa privim cu admiratie spre generatia unsprezece minute foarte curand.. :p daca in momentul asta as avea un program de respectat, nu stiu exact daca m-as putea tine de el.. sunt prost disciplinata si autodisciplina nu poate face totul.. nu stiu cum pot oamenii mari sa se duca la servici zilnic, in acelasi loc, atata vreme.. m-as plictisi teribil.. suntem generatia de 3 minute de educatie din care 1 se intarzie si se da drumul mai repede cu inca 1.. suntem redusi la 1 singur minut.. in care de cele mai multe ori facem ceva sau pur si simplu….ne plictisim..

Comments (3) »

echilibru perfect

e singura sintagma in care pot sa percep cuvantul „perfect” ca fiind.. perfect :p

mai aveam la fizica echilibru stabil si instabil.. 🙂 amintiri din copilarie :p (imi aduc aminte pana si desenele care descriau fiecare echilibru – probabil singura chestie teoretica pe care mi-o aduc aminte in afara de eternele „foaie verde si-o batista, asa ceva nu se exista” sau „foaie verde si-un pasat, cu asta noi am gatat”)

ma conformez echilibrului perfect din jurul meu la momentul actual.. cu singura revelatie de autobuz, evident, cum ca orice senzatie de perfectiune e doar o fata a imperfectiunii.. astazi s-ar putea sa se schimbe totul.. s-ar putea ca echilibrul meu perfect sa nu mai fie nici macar echilibru.. d’apai perfect.. nu stiu de ce, nici macar teama nu imi e.. atat de putine lucruri ma pot surprinde in sensul in care sa raman masca acum, incat pur si simplu nu ma intereseaza.. las lucrurile sa ma surprinda in modul cute and nice.. 🙂

over here, somethin’ cute and nice :p

Leave a comment »

the place where angels fly

am zburat astazi cu avionul roz de la cluj, la bucuresti.. DA, de data asta chiar am prins avionul.. (pentru necunoscatori, desi foarte greu de crezut, la cata lume m-a sunat sa rada de noi ca 20 de oameni am pierdut un avion….. ) si am prins apusul in zbor.. am plecat din cluj deasupra caruia am intrezarit cateva pogoane de pamant dupa care am intrat in nori.. si peste cateva minute, ne-am ridicat deasupra lor.. foarte lin deasupra.. atat de lin incat parea ca ating norii cu picioarele.. as fi vrut sa il rog pe stewartess-ul in roz sa imi deschida usa sa pot sa ma joc in puful norisorilor.. mi-ar fi placut sa zbor..langa avion.. ajungand spre bucuresti, am lasat norii in urma si linia rosie a apusului la fel, si ne-am aruncat in noapte.. masinutele erau aproape imperceptibile (ma intreb daca din cauza altitudinii sau din cauza conjunctivitei :p ) the place where angels fly… probabil atunci, cu norii de vata de zahar, zburam peste sibiu :p … dar the place where angels fly e sintagma pe care as folosi-o si pentru cluj… oamenii sunt buni, frumosi, darnici, vorbesc lent si cu „no, bine…” si cu „sămbag..” probabil sunt ardeleni.. toata lumea stie ca ardelenii sunt rupti din rai.. 😀

am fost in atat de putine locuri in care mi-as fi dorit sa ajung in timpul sederii la cluj… si parca ma bucur de lucrul asta.. stiu ca asa, am motiv pentru care sa ma reintorc.. aerul de cluj e perfect… particulele de poluare sunt imperceptibile.. probabil e 1 la un milion de particule de aer plin de nesat.. am vazut pe toata lumea.. toti prietenii mei de care credeam ca m-am rupt.. m-am uitat la tom&jerry pana am adormit.. am primit o papara cu salam si cascaval pentru ca am fost trezita brusc.. am dormit doar intr-o bluza portocalie de pija cu numere romane pe ea.. a fost si o seara din AIA.. 😀 in care o EA a stat alaturi de mine si am impartit o punga de prostii (a se citi metaforic.. si pentru cunoscatori, nu).. si care mi-a facut ceai si mi-a pregatit de papa cand am fost bolnava.. si care m-a acoperit la spate sa nu-mi fie frig noaptea.. mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu neaparat dusa ca sa spun cuiva ca-l/o iubesc.. dar ea stie deja 😀 mi-a venit sa plang cand m-am urcat in autobuzul care ma duce la aeroport.. oricum, e mai ok cu avionul pentru ca nu mai ai senzatia de gara.. de despartire lenta si anuntata de un suierat surd si stupid.. mi-a lipsit oarecum senzatia de gara, dar stiu ca pot sa-mi hranesc masochismul si prin alte metode.. un baiat mi-a zis iepuras.. ;)) as vrea sa mananc chocotoff acum, si nu nolo-angin.. 😦 si as vrea sa ma mâţâi la cineva… creca-o sa dau un telefon.. 🙂

Comments (2) »