mi-ar fi placut sa scriu aici despre o revelatie feroviara de-a mea.. in schimb o sa va povestesc despre una de autocar.. pe principiul TOMEITOU / TOMATO.. 🙂
ma trezesc ca un copil constiincios la ora 5 a.m. cu ganduri mari de a ajunge acasa pana in ora 12.. melcul din a treia chiuveta din baie de-abia daca a coborat 6 centimetri jumate.. asa am ajuns la concluzia ca e inca muuult prea devreme.. inchid geamul spre marea dezamagire a fluturilor si gandacilor care inca mai viseaza sa se infrupte din chifluţa mea si pornesc şontâc-şontâc spre minunata autogara.. ceata de caini care ma ameninta de cu seara doarme tolanita pe mijlocul strazii, asa ca ajung cu bine (adica vie) si de data asta la crangasi.. metrou, alt metrou si autogara, unde o sticla de apa plata te costa 3 lei si inca 7 minute de nervi „la pachet, va rog!” pentru ca tanti-doamna-vanzatoare trebuia sa mangaie fiecare sticla de cola si sa scobeasca toata râşniţa de cafea inainte sa bage in seama cei 12 insi la care le pleca autocarul..
ma intorc glorioasa cu apa mea plata in dintisor si constat ca minunatul meu loc la geam e ocupat de un nenea cu palarie, ilic, ciorapi si sandale – ca tot e noul trend al sezonului – si cu plasuţa aferenta care in adierea aerului conditionat MUUUULT PREA PUTERNIC imi trimite o briza de carnati fix in bot.. trecand peste asta si peste faptul ca scaunele noastre nu au departator ca sa pot sa-l miros pe 4×4 din dreapta mea, ma fac mica si sper sa adorm cat mai repede in hot-dog land.. nu apuc sa atipesc pentru ca nea-carnat are prea multa energie si trebuie sa isi ordoneze toate buzunarele.. in acest scop nu ezita sa ma inghionteasca de cateva ori.. nu-i bai! probabil coboara la prima.. right.. pana la pitesti am deosebita onoare olfactiva si auditiva de a cunoaste mai de aproape carnatii.. ca doar, foamea e pe primul loc! dupa pitesti am placere de a gazdui exact in dreptul scaunului meu o tanti care se hotaraste din start sa dea la raţe si un nene fara loc, dar care subtil (not) incearca sa isi pozitioneze posteriorul pe manerul scaunului meu.. evident, atipesc si ma trezesc asfixiata de ditamai fundocul care se urcase deja pe mine.. pana aici! il scrutez din priviri si se retrage continuandu-si conversatia cu confratele haules-baules, un pic mai in spatele timpanului meu!
sunt fericita sa pot sa calatoresc cu minunatele autocare pe minunatele plaiuri mioritice lipsite de gropi sau serpentine sau orice alte impedimente! 😀
I'm a cute sexy little motherfuckin' blog :) 