traim intr-o lume in care cei ce ar treubui sa ne fie modele ne invata ca tot ce se poate face in viata trebuie sa functioneze pe principiul quick’n painless.. adica supersonic si fara sentiment.. oare de ce se mai minuneaza lumea ca avem pusa in frunte stampila generatiei 11 minute? si cum pentru unii 11 minute pare un calvar, solutia vine odata cu televiziunile online care propun programe pentru noua generatie, cea de 3 minute..

de cand ma stiu am fost invatata ca pot face orice. mereu o sa fiu copilul, ca multi altii dealtfel – dar poate ca nu suficienti – pentru care nimic nu-i imposibil. de cand am inceput sa vorbesc ambitia mea a crescut intr-o zi cat altele in sapte. am dezvoltat un motor cu cinspe viteze care pot fi actionate concomitent. ce nu m-a invatat insa nimeni e felul in care ar trebui sa-mi randuiesc ambitiile. mai greu sa actionezi un motor daca n-ai cheia.

si cum trei minute de cele mai multe ori nu-s suficiente sa dezvolti un algoritm de sufocare a ambitiilor, bag si io pixu ala neelectoral in groapa asta de ciocolata calda si-mputita.. ca tot omu’..

la Roni sunt banii dumneavoastra!

asta sa fie motivul pentru care studentele raman triste si fara Roni?

nu ma asteptam sa mi-l repare si sa-l umple cu bunatati.. sincer!

pentru cei cu asteptari MARI cand vine vorba de desFUNDat

exemplar pe cale de disparitie, Gradina Botanica: maturus ruptus infiptus in humus

un real exemplu si un imbold oferit societatii contemporane: Dupa utilizare, aruncati cosul de gunoi la gunoi!

florile de plastic prafuit te imbie sa incerci irezitibila oferta a zilei inscrisa pe fundul unei cutii de carton Agrana, a cofetariei decorata in superbul stil decolorato-cocacolesc..

dovada ca Superman intr-adevar locuieste in Cluj.. avand in minte salvarea lumii, ma gandesc ca scopul a fost sa doboare primaria, dar riguros fiind, a inceput cu stalpii indicatori..

ha! am ajuns pe metropotam! acolo sus-sus! multumesc de apreciere si multumesc de trafic! mai poftiti pe la mine!

un “must have” in bucataria oricarei pitzi autentice.. desi nu-mi imaginam veci o pitzi la tigaie.. dar merge perfect cu sacosa de rafie cu leopard pattern pe care am surprins-o saptamana trecuta scoasa la plimbare prin camin.. pacat n-am avut dibacia sa pun suficient de repede mana pe aparat.

ca pentru o restanta pentru care te pregatesti si mai temeinic, la aproape o luna de la weekendul petrecut in brasov, am facut rost si de restul pozelor pentru postul asta..

pe langa covrigi, brasovenii se pot lauda cu o politete iesita din comun.. ma intreb oare cui multumeste scoala asta pentru intelegere? daca e greva, copiii se bucura.. parintii se bucura daca se bucura copiii, mai ales ca sunt scutiti de doua drumuri de dus si adus copilul de la scoala.. nu ramane decat guvernul caruia se pare ca scoala respectiva ii multumeste.. asta pentru ca putina politete paradoxala nu stirca la casa omului..

ca sa se conformeze reguluilor orasului, circarii ii invita pe brasoveni la “dresura de elefanti nr. 1″ pe doar zece mii.. 10 ron sa dea doar cei cu dioptriile mari.. stiam deja de la orange ca smecheria e in subsol, aia cu fontul mai mic..

cum fiecare regula are si o exceptie, excesul de politete brasoveana e combatut de nenea de la numarul 24.. nenii de la 16, 18, 20 si 22 sunt prea politicosi ca sa se revolte..

asa cum clujenilor le plac gurile de canal, asa si brasovenilor prizele pe-afara.. inteleg utilitatea prizelor pana in momentul in care afara ploua..

doggie-parking la intrarea intr-o cafenea.. excelent de pus in practica si in supermarketuri.. pe cand un parking pentru carucioare…?

initiativa demna de luat in seama.. desi rezultatele sunt cam modeste.. bineinteles, putem observa si nelipsitele prize outdoor..

iar in final, monumentala lucrare a naturii, constructie arhitecturala de proportii istorice care te ademeneste sa pasesti curajos pe strada sforii, va prezint…cireasa de pe tort, proaspata si fumeganda!

mereu am avut o caruta rezervata pentru respectul pe care il port newsletter-elor pe care le primesc.. logica din spatele osiilor este in totalitate bazata pe legendara poveste a acului in carul cu fân.. insa prinde doua interpretari.. respectul meu fie echivaleaza cu acul, fie e numai fân.. din atata respect am ajuns sa-mi rezerv o adresa de mail doar pentru newslettere care prezinta caracteristici cat mai acute de idiotilomegalie.. ma mai inveselesc si eu din cand in cand.. si ca sa intelegeti cum de sunt o persoana etern fericita, va spun ca am cu ce.. sa tot fie vreo 9627 de mailuri cu potential imbucurator, dintre care probabil ca marea majoritate sunt similare celui pe care nu stiu de unde gasesc rabdarea sa-l analizez..

prefer sa nu zic sursa newsletter-ului, desi pentru majoritatea ar aparea ca fiind EVIDENTA, asadar o voi tine ascunsa, exact AICI, si va purta pe tot parcursul acestui post numele ales aleator, PUDIKA.

este absolut reconfortant sa te trezesti dimineata cu un inbox plin, din care se remarca un mail cu subject absolut fermecator: Vreau sa imi ucid soacraaaa!!!!!!!!

corpul mailului arata in halul de mai sus. nu comentam pe marginea imaginii pe care nu pot sa o vizualizez, pentru ca sunt fericita ca mi se adreseaza pe nume. bineinteles ca sunt mai mult decat incantata ca PUDIKA imi ureaza o dimineata buna, mai ales cum mailul continua locgic, in acelasi ton suav: Vreau sa imi ucid soacraaaa!!!!!! nici nu imi puteam imagina topic mai potrivit pentru o dezbatere ulterioara uciderii soacrei, decat lipsa, din nastere, a unui sfarc.. un subiect care intr-adevar ma fascineaza si ma face sa imi ascut neuronii cu ascutitoarea ruginita de creioane pe care o foloseam in grupa mica, este Ce i-ai face celui de deasupra ta?..  m-ar incanta un raspuns din categoria gadilatului in cerul gurii cu cutitul de macelar tinut intre degetele de la picioare.. bine ca e la categoria new game, pentru ca sunt sigura ca e cam greu sa te joci v-ati ascunselea atata timp cat esti prins(a) dedesubt.. nu indraznesc sa polemizez in jurul videochat-ului, desi l-as vedea ca un bun suport vizual pentru topicul anterior.. nu stiu de ce, dar am o presimtire ca fetele care pun intrebarea De ce sunt ticalosi barbatii? sunt cam aceleasi care s-au aventurat in jocul Ce i-ai face ceiui de deasupra ta?.. e bine ca am luat imaginea doar pana la Fazan, acesta fiind singurul joc care ridica usor IQ-ul mailului si al celor care stau in spatele topicurilor din el..

pana la urmatoarea logare pe mailul cu newslettere care deja mi-a devenit credincios ou kinder cu surprize, tin sa le multumesc din nou celor de la PUDIKA pentru ca intr-adevar mi-au facut dimineata mai buna!

in incercarea mea disperata de a o arde cult in orasul studentesc in care imi petrec majoritatea timpului, am patit urmatoarea patanie.. se face ca era o vineri, adica ieri, o zi lipsita de griji si scoala, umpluta doar de bucuria frigului care imi patrundea in narile tapetate gelatinos.. ziua pachetului.. si cum pachetul continand haine menite sa reduca gradul de umezeala din nasucul aflat in posesia mea sosea vis-a-vis de biblioteca judeteana, am decis ca pe langa trebusoarele pe care le aveam de facut, sa-mi cresc temperatura corpului in biblioteca.. nu mi-as fi imaginat o clipa ca nenea paznicul ma va opri la intrare sa ma intrebe de ce vreau sa bag bagajul in biblioteca.. dupa ce i-am explicat, studenteste vorbind, ca e un pachet si-atat, mi-a zis ca spera sa nu fie o bomba si sa binevoiesc sa stau la vedere..

cum tentatia e mare, si-anume pe masura pachetului, am indraznit sa sper ca imi voi accelera procesul de crestere a temperaturii corporale cu una din minunatele haine din pachet.. am asteptat cuminte sa plece paznicul care se plimba mult prea in raza mea de sedere calma si am desfacut fermoarul gentii.. ei bine nici urma de haina.. a trebuit sa imi confrunt privirea cu doua funduri de arici.. ariciul riciu si aricia ricia, membri ai familiei riciniu.. mi-am petrecut urmatoarele 10 minute imaginandu-mi reactia paznicului la vederea potentialei populatii de pluș din pachetul suspect..

e un fapt consacrat ca incepand cu momentul inventiei gentii si pana in viitorul foarte, foarte indepartat, acest accesoriu avand initial scopul nobil de a usura caratul in maini, buzunare etc oferindu-i un plus de eleganta si atractivitate, va atinge cote de inutilitate practica nemaintalnite.. exista atat de multe genti cate femei pe lumea asta.. inmultite cu vreo 34..

in ceea ce priveste continutul unei genti, ar trebui impusa o limita de obiecte si/sau de greutate.. nu e deloc sanatos pentru un umar sa fie nevoit sa care cateva kile de inutilitate, pe cand celalalt, neobisnuit cu caratul sa-si pastreze pozitia intacta.. daca ar fi sa privim teoria evolutionista a femeii cu geanta am constata ca pe masura ce trec anii gentile devin mai mari, iar umarul carator cade tot mai jos.. unde mai e atractivitatea? pierduta pe undeva pe drumul inutilitatii, uitata intre raposata gentuta portofel si papornita ultimului trend.

revolta mea izbucneste undeva saptamana trecuta cand, in cautarea portofelului pierdut prin captuseala, geanta mea se razvrateste si ma ataca in cel mai barbar mod posibil.. si cum suferinta fizica e promotorul unor acute stari de tristete sau nervi, m-am gandit ca e momentul pentru o schimbare..

sunt sigura si alte fete si femei sufera traume datorate gentilor lor. astfel propun un program de reabilitare al dependentei de inutilitatea din geanta. initial se va renunta la un obiect absolut inutil, care e clar ca ocupa spatiu doar de dragul de a-l purta de ici-colo.. acest lucru se va repeta o data la 3 zile, pana cand obiectele absolut inutile vor parasi complet geanta. urmeaza etapa a doua a programului, mai intensa, presupune renuntarea o data la doua zile la cate un obiect nefolositor sezonului/saptamanii in curs/zilei.. progresiv, se va ajunge la un continut oarecum decent. ultima etapa, cea mai dificila, care incheie procesul reabilitarii, presupune renuntarea la “obiectele sacre”, la token-urile aducatoare de noroc, la chestioarele cu prea mare atasament emotional, cum ar fi cele 15 broscute breloac sau pixul swarovski care nu se poate tine in pozita de scris..

e nevoie de multa convingere, constiinciozitate si daruire pentru a reabilita o femeie cazuta prada inutilitatilor gențești, dar nimic nu va fi imposibil atata vreme cat plicurile sunt inca la moda..

proaspetele mele smulse radacini bucurestene ma indeamna sa ma gandesc ca motivul pentru care merg stresat din nou spre piata romana ar fi consumul exagerat afisat pe contor… poate ca in teius, care se afla pe ruta mea spre cluj, asta se datoreaza nenumaratilor invitati sus daca ploua, piata romana, numaru’ treșapte…

clujenilor le sunt prea dragi gurile de canal. aproape ca nu exista casa fara o gura de canal in fata portii.. ma gandesc ca, in spatele acestei adictii stranii pentru gurile de canal, ar trebui trebuie sa existe o ratiune logica.. oare cu cat ai mai multe guri de canal cu atat dovedesti ca esti mai “canalizat”?

o sa dureze o vreme serioasa pana cand o sa ma pot obisnui cu trendurile clujene in materie vestimentara.. stiam deja ca ardelenii sunt firi mai comode, dar cat de comod sa fii sa te duci la cumparaturi in tinuta dintre asternuturi?! oricum, am apreciat prezenta pantofilor de strada. cu ei se face … un pas inainte.

iar intensitatea vietii sociale pare-mi-se ca e pe masura..

dintre toate lucrurile care m-au impresionat, de admirat e asta, care șade in varful clasamentului.

si pentru ca sa nu privez lumea de profundele intelepciuni ale facultatii la care am proaspat poposit, va rog admirati indemnul afisat la avizierul catedrei de marketing, strategic plasat pentru cel ce vine sa-si ia flatantele rezultate aflate la stanga minunatului afis, note cuprinse in mare parte intre 3 si 6..

]]> http://douabucatidenisip.wordpress.com/2009/09/29/iaca-am-venit-la-cluj-sa-mi-las-urmele-de-ruj/feed/ 6 cami P1040689 P1040501_resize P1040502_resize P1040718 P1040721_resize P1040737_resize P1040498_resize http://douabucatidenisip.wordpress.com/2009/08/25/coco%c8%99ul-sau-coco%c8%99atul/ http://douabucatidenisip.wordpress.com/2009/08/25/coco%c8%99ul-sau-coco%c8%99atul/#comments Tue, 25 Aug 2009 21:28:20 +0000 cami http://douabucatidenisip.wordpress.com/?p=942 ]]>

in urma unui update recent in ceea ce priveste baietii in viziunea fetelor, am reimprospatat o veche descoperire notabila, intelepciune raspandita in intreaga lume intr-un film remarcabil, de al carui nume habar n-am. atrag atentia asupra incarcaturii deosebite de estrogen cu pur iz anti-misoginistic, asadar rog masculii feroce cititori ai acestui blog sa-si puna singuri bretelele, intrucat cu voie sau fara voie, pantalonii vor prinde aripi pana vor atinge cote..jenante.

zice-se ca sunt trei scari pe care-ar trebui sa masori un baiat, din cap pana-n picioare. asadar, sa-ncepem cu scara capilara. cunoscuta ca fiind cea mai putin importanta la prima vedere, incepe sa isi contureze insemnatatea pe parcurs. scara bunaciunii – opusa total celei dinaintea sa, este cea care initial valoreaza cel mai mult. insa in timp, paleste, astfel fiind nevoie de cate o slefuire, care de multe ori presupune schimbarea piesei principale. ultima, scara culismului, este cea care face intr-o oarecare masura legatura dintre precedentele. cum? este reflexia bunaciunii in oglinda capilara. este scara care poate echilibra diferentele majore care apar, de cele mai multe ori, intre primele doua.

regula pe care cele mai multe fiinte purtatoare de piele fina si gene lungi o uita este ca cel care acumuleaza prea multe puncte pe scara bunaciunii e bun in trecere. el stie ca e bun, si nu va trece prea mult timp pana se va petrece catre o alta trecere spre o petrecere. de obicei, pe scara capilara punctele pot fi numarate pe un deget. hai doua. pe de alta parte, cel pentru care n-ai degete sa-l masori capilăreste vorbind, e cu atat mai bun cu cat e mai putin bun. tind sa cred ca relativitatea si proasta aplicare a regulii se datoreaza existentei celei de-a treia scari. mda..

ideala ar fi raportarea la propriul specimen. spre exemplu daca in urma unei autoaprecieri constati ca esti un 7 (șapte) atunci stii ca vrajeala ti-o permiti pana-n 8.75 – 9, iar investitia reala o faci in maxim 6 (șasă)