traim intr-o lume in care cei ce ar treubui sa ne fie modele ne invata ca tot ce se poate face in viata trebuie sa functioneze pe principiul quick’n painless.. adica supersonic si fara sentiment.. oare de ce se mai minuneaza lumea ca avem pusa in frunte stampila generatiei 11 minute? si cum pentru unii 11 minute pare un calvar, solutia vine odata cu televiziunile online care propun programe pentru noua generatie, cea de 3 minute..
de cand ma stiu am fost invatata ca pot face orice. mereu o sa fiu copilul, ca multi altii dealtfel – dar poate ca nu suficienti – pentru care nimic nu-i imposibil. de cand am inceput sa vorbesc ambitia mea a crescut intr-o zi cat altele in sapte. am dezvoltat un motor cu cinspe viteze care pot fi actionate concomitent. ce nu m-a invatat insa nimeni e felul in care ar trebui sa-mi randuiesc ambitiile. mai greu sa actionezi un motor daca n-ai cheia.
si cum trei minute de cele mai multe ori nu-s suficiente sa dezvolti un algoritm de sufocare a ambitiilor, bag si io pixu ala neelectoral in groapa asta de ciocolata calda si-mputita.. ca tot omu’..








un “must have” in bucataria oricarei pitzi autentice.. desi nu-mi imaginam veci o pitzi la tigaie.. dar merge perfect cu sacosa de rafie cu leopard pattern pe care am surprins-o saptamana trecuta scoasa la plimbare prin camin.. pacat n-am avut dibacia sa pun suficient de repede mana pe aparat.



