stau in gara brasov, in unul dintre putinele trenuri necocalaresti ale cfr-ului si fur net de la hotel elegance express. cei care mai au impertinenta sa calatoreasca pe traseul bucuresti nord – sibiu, stiu ca exista trei variante de calatorit cu trenul, dintre care doua cocalaris, cu vagoane din vremurile in care se purta aruncatul gunoiului la cos, cu compartimente aromate cu un PUTErnic iz toaletistic, cu babe care imprastie alte mirosuri interesante, cu calduri cum numa-n cuptorul cu microunde pomenesti si mai ales cu intarzieri care te fac sa apreciezi singura masa de care apuci sa te bucuri in ziua respectiva.
dintr-un respect aparte pentru glanda mea sudoripara, am decis ca e momentul sa o las sa se mai odihneasca si am ales varianta mai dă fițe, frate. asa ca mi-am plonjat fundul intr-un tren mirific, cu haere conditionate, scaune tapitate si babe mai putine. e moale la poponeata, nu-ti transpira picioarele, fundul si spatele astfel incat atunci cand te ridici de pe scaun sa trebuiasca sa te dezlipesti precum scotch-ul de o foaie de hartie. si cel mai important, n-ai cum sa transpiri. de ce? pentru ca esti condamnat sa faci țurțuri. incep sa cred ca politica cfr-ului se invarte in jurul sloganului “calatorului ii sade prost cu drumul in care sa se simta bine”.
