octombrie 31, 2008
· Înregistrat sub Naked
din ultimul rand, de la balcon, din extrema dreapta, ma holbam dupa detaliile care ar putea sa strice piesa asta.. aproape nimic.. mi-a cam facut pofta de portocale.. cam atat.. si-mi dau seama: sibiul nu doar ca e perfect, cu teatrul lui mic si mereu arhiplin, cu actorii boemi si cafenelele rupte din fanteziile cele mai indraznete, cu fiecare piatra de pe centru, care face povestea asta sa sune mai bine.. e mult mai mult decat perfectul.
e ca si cum ai scoate o piesa dintr-un puzzle anost si ti-ai lega-o la gat. e altfel. arata altfel, se simte altfel si te face sa te simti altfel. imi laud tot timpul sibiul pe buna dreptate. nimeni nu poate sa ma condamne, tocmai pentru ca se stie ca asa e.. suntem oameni speciali, intr-un oras cu totul si cu totul special.. ti-e pofta de sibiu chiar si numai cand stai si te gandesti la el.. as vrea sa fie inca un oras ca sibiul, ca sa am cu ce sa-l compar.. pacat ca nu exista..
octombrie 28, 2008
· Înregistrat sub coltul analfabetului
cuvinte gen “gen”, “duma”, “caterinca”, “panarama”.. expresiile morbide ca si “a (se) combina”.. prepozitii mutilate pe -> “pă”, de -> “dă”, apelative din cele mai surde minti telenovelistico-criminale: “fato!”, “frate!”, “vere!”, “nenicule!”.. sau strangulatoarele finaluri de conversatii (fie ele telefonice, au ba) “bine! hai te pup, PA!”, dupa care haţ, inchis brusc de telefon sau plecat de la locul faptei, fara sa apuci sa dai binevoitorul pusoi de final si tu, scalvul care inchide sau pleaca mereu ultimul. motivul pentru care as interzice accesul autovehiculelor ale caror numare de inregistrare incepe ostentativ cu B, si totodata accesul a tot ceea ce se gaseste in ele, cu tot cu catel si purcel (de fapt doar oratanii din astea gasim nu doar in “cutia cu maimute”, ci si pe scaunul soferului), pe tot intinsul transilvaniei.
ce sens mai are viata cand auzi un ardelean zicand: “frate, ce dume are asta-n el!”… ba mitica, stai pe fundu tau. zic.
octombrie 28, 2008
· Înregistrat sub coltul analfabetului, my little bag of goodies
exista weekenduri pe care le sacrificam in numele stiintei.. weekendul asta mi l-am dedicat unei cercetari asupra a tot ceea ce ne lipseste noua, celor imbucuresteniti* impotriva vointei..
orase cu dealuri.. aici lipseste rostul de a avea o strada pantei.. lipsesc cafenelele din subteran, ca alea din sibiu sau cele de la etaj, din ganguri cu vita de vine, cum sunt alea din cluj, sau cofetariile cu cea mai buna placinta cu mere coapte si zmeura din sighisoara, sau umbrelutele din centrul brasovului.. lipsesc asternuturile de hartie din paturi scârtâitoare in care n-ai ce cauta decat atunci cand vrei o seara de impartit povesti si sforaituri prietenesti.. lipsesc girafele de pe lingurite si pestii din cerul de pe pernite.. lipseste sensul de a avea pavaj sub picioare daca nu se aude din stanga si dreapta cate un “no bine, ma!”..
ma tot gandesc ce lipseste in orasele astea? sau mai exact, exista ceva ce sa lipseasca din orasele astea? ce are bucurestiul asta de e asa de cu vino-ncoa? poate mi se pare mie.
*nota: a imbucuresteni nu e tot una cu a deveni bucurestean. imbucurestenire = starea de nu bun in care un provincial, mai exact ardelean, se sufoca prin ploaia de prostie ce face turul bucurestiului prea zilnic
octombrie 22, 2008
· Înregistrat sub coltul analfabetului, my little bag of goodies
astazi, pe la ora 11.58 in parcul nicolae iorga, care se poate observa din intersectia strazii moxa cu calea victoriei, sedea agale un tractor.. asa ai fi zis stand la semafor. pe masura ce patrund in parc, incep sa aud un sforait usor de tuţi-tuţi.. cu cat ma indrept mai mult spre iesirea care ma duce pe drumul de costisa ce duce la ase, sunetul se inteteste.. pana cand ajung in dreptul tractorului, timpanul meu deja a fugit in biserica la spovedanie..
am vazut primul tractor tunat din viata mea.. cred ca toata remorca era plina de boxe.. geamurile laterale ale tractorului erau tapetate cu bune$$ele de pe prima pagina a can-can-ului.. multi doreli parca rupti din ad-urile unirea se invarteau ca sa faca atmosfera..
lumea evolueaza. noi, non-tractoristi umili, ramanem in urma.. nu prea stiu daca ne vom putea vreodata reintegra in societatea nou-construita pe fond roz cu funu pe dos..
octombrie 20, 2008
· Înregistrat sub Comenteeeez!, coltul analfabetului
zi de zi suntem inconjurati de clisee.. ne sablonam de la simplul cascat cu intins lenes dimineata si pana la laptele cu o lingurita de miere care sa ne ajute in serile in care n-avem stare sa turtim perna cu fruntea..
intrebarea firesc de stupida e: oare cand ajung cliseele prea cliseice? care e momentul in care chiar si cliseele se cliseaza asa de rau incat nu mai pot fi decliseate la stadiul initial? avem stereotipuri pentru orice moment al zilei, pentru aproape orice situatie, cate un tipar pentru orice discutie.. avem inclusiv clisee proprii, care sunt pur si simplu bucati de personalitate.. doar ca uneori mai trebuie sa dai cate un “refresh” la old little self si sa accepti sau de ce nu, chiar sa ceri schimbarea..
dupa cata vreme devine prea banal un cliseu verbal? care este momentul in care trebuie schimbat un cliseu comportamental? si oare care e intervalul de rotatie al unui cliseu? oare chiar exista clisee care se pierd si revin? exista o moda a cliseelor?
astept urmatoarea serie de clisee evazate 
octombrie 17, 2008
· Înregistrat sub Comenteeeez!, GEN session, coltul analfabetului
ploua. imi trebuie un motiv ca sa imi treaca somnul.
oare de ce pun oamenii conserve la murat doar toamna pentru iarna?.. de ce fix toamna? de ce nu exista conserve de muraturi care sa se faca iarna ca provizii pentru primavara? de ce ne greierim tocmai iarna? de ce nu exita cineva cu initiativa, cineva care sa zica iarna “imi fac provizii de zapada pentru la vara”? oare nu s-ar zgaria furnica pe ochi daca greierul ar face o insecta de zapada vara? (a se nota ca greierul nu poate sa faca un OM de zapada.. asa ca face si el ce poate).
zapada artificiala. mda.. ce sec..
as pune la murat ploaia asta.. as aduna-o si as pune-o in sticle de sifon.. ar trebui gandita cumva o metoda prin care apa de ploaie sa se gazificheze si sa se purificheze.. dar nu cred ca-i o problema. poate am putea salva planeta.. sau poate daca n-am mai face zapada artificiala, si am folosi zapada murata pentru distractii pe vreme mai calduta, am salva lumea! in plus, la vara, daca eu vand umpic mai eftinache sticla mea de sifon apat din pluaie, ma voi imbogati in doi timpi si trei miscari.. gen.. :p
oricum, pic ideile mele! daca cineva o sa salveze planeta printr-una din ideile astea doua, a incurcat-o cu mine!
octombrie 17, 2008
· Înregistrat sub Naked, coltul analfabetului
e atat de bine si sanatos si hranitor pentru cerebel sa gandesti tampenii 24/7.. dar vine momentul in care trebuie sa gandesti chestii si mai putin tampite.. mi-am pierdut pe undeva prin plasa de carrefour pe care am dus-o la ghena, calitatea de a avea si altceva in afara de reflectii gunoistice.. ceva intre dezinteres total si abatere de la subiect, nu se mai leaga pentru ca sa iasa o farama de chestioara desteapta.
poate ca tine de antrenament. vara asta biciul meu avea un iz clar de ambi pur. dupa trei saptamani de jelanie isi recapata mirosul originar si se intoarce la forma initiala dupa care as putea trage apa.
unde mai pui ca am pe birou un porc care tine in brate o vaca Dr. Oetker.. a innebunit lupul?!?!
octombrie 16, 2008
· Înregistrat sub Comenteeeez!, pro lene
plictiseala se ia.. lenea se imparte.. gigel casca la telefon o face si pe gigica de la capatul celalat sa caste, chiar daca lucrul asta nu e dovedit stiintific.
adevarul e ca poti influenta o persoana. o poti bine-dispune, o poti incarca cu energie, chiar daca acea persoana are organismul format din 60% sictir. poti sa schimbi atitudinea unei persoane pe termen foarte scurt, dupa cum te taie punga de pufuleti.. dar o persoana plictisita si sictirita, alfata intr-un grup in care nimeni n-are chef de intitative si dovezi debordante de energie, poate influenta cel putin alte 3 persoane.. cu alte cuvinte, plictiseala unui singur om poate plictisi pe multi altii.. acestia poarta denumirea de plictiseuri. plictiseur-ul face parte din congregatia lene proactiva. lene pentru cel activ, pro pentru lene..
mergand mai departe pe conceptul asta, daca unu il energizeaza pe doi (shake it to wake it), iar trei ii lenifica pe patru, cinci si sase (cel putin), ajungem la un fabulos rezultat de -2,39. unde 0,39 reprezinta grandul de inlenire in timp al celorlalti doi “proaspat activati”.. concluzia e ca suntem o natie de lenesi!
* concept analizat, testat si implementat in pelerinajul meu pe la etajul doi in biroul cu blana de caprou si scaune invartitoare de la ogilvy..
octombrie 14, 2008
· Înregistrat sub vai de fanii mei ;))
sunt un soarece de camp care canta melc melc codobelc scoate coarne bouresti si invata cum sa scrie un testament pentru gandacelul care vesel se traieste.. ideea e ca vreau sa stiu de, ce, zboara, porci. si m-am gandit ca vreau taxi ca sa il descopar pe cel mai vesel tigan si sa urmez linia vietii ca pe o lectie despre un cap de viking. vreau sa cunosc iubire la 50 de ani cu si despre melci imaginari, ca intr-un basm din copilarie despre un cartier rau famat din sibiu (care oricum nu exista). nu-i bai. ma uit la o telenovela sexy si fac reclama la pufuleti pentru ca m-am saturat sa caut antonimul cuvantului afara. adevarul e ca insist sa fac emisiunea salvati de magarus pentru ca imi place cum ma ia de gat si ma pupa (magarusul, cine altcineva?!).. ca intr-un basm din copilarie o sa o gasesc pe cami din grozavesti sa ii spun ca iubesc 2 barbati care joaca jocuri cu pufuleti si stiu cand sa puna pana de vulpe la palarie. cu alte cuvinte, tot pam pam-ul e la putere atata vreme cat arhiva horoscopului urania pe octombrie 2008 ne vorbeste despre ziua mondiala a …
***** post de 5 stele realizat aproape in totalitate din inteptioarele care hranesc “rating-ul” blogului astuia..
octombrie 13, 2008
· Înregistrat sub Comenteeeez!, Naked
vine o perioada in viata fiecarui om, in care totul merge bine. prea bine. atunci, ne framantam, ne stoarcem creierii, ne agitam pana dam de gaselnita aia perfecta.. cea care ne va readuce pe linia de plutire a vietii infecte pe care ne-o dorim, dar nu suntem in stare sa recunoastem ca o visam zi si noapte..
revelatia secolului vine in momentul in care te eliberezi de toate constrangerile si gasesti galeata golita de frustrari si iti instalezi hamac acolo, ca e biiiine.. 2 zile jumate.. este peste puterea umana ca starea generala de bine sa dureze mai mult.. luati la bani marunti, dupa primele 7 minute de liniste, daca nu adormim, atunci sigur incepem sa ne framantam de cate o chestiuta..
toata treaba m-a lovit im momentul dupa o noapte de dormit in camera mea cea noua, aflata in inima bucurestiului, pe salteaua mea cea extra moale si suficient de tare in acelasi timp, pe patul cel nou si frumos, cu asternuturile mele care miros a miere de la ursuletii de pe ele.. o noapte in care n-am inchis un ochi.. trista concluzie a fost ca e PREA confortabil locul in care stau..
