daca n-o sa fie sa ajung director de creatie sau manager la piscina mea de noapte pentru roachieri, atunci cu siguranta o sa ma fac spion de interviuri, respectiv intervievatori.. sunt convinsa ca pentru managerii marilor companii conteaza si modul in care se comporta angajatii care iau interviuri pentru noii recruti..
ultimele experiente la o masa care de obicei este ovala, mi-au oferit sansa sa testez diferite tipuri de intervievator, diferite reactii la anumiti stimuli verbali sau care tin de body language.. cel mai adesea incercam sa ne concentram atentia sa nu gresim noi, umili intervievati, gen ni se intainde mana spre a face cunostinta iar reactia noastra este sa intindem geanta mainii care asteapta sa “stranga” ceva.. sau asteptarea din sala cu masa ovala care la un moment dat se transforma in intrebari gen: “oare pe ce parte a mesei trebuie sa stau? – mai spre usa? spre geam? in capatul celalalt al camerei?” – evident ca momentul in care intervievatorul intra in incapere te surprinde testand scaunele si incercand diferite pozitii cu aere de intelept.. sa nu mai punem la socoteala interviurile care dureaza peste masura de mult, lucru sesizat in general de stomacul care cere sa fie alimentat macar cu o gura de aer fara masa ovala..
faze stupide si fara prea mult sens, insa dupa care suntem crud judecati si pusi in balanta (a)normalitatii.. insa pe intervievatori cine-i testeaza? de ce sa nu existe o persoana care sa mearga la interviu cu scopul de a testa testerul? o sa imi incep afacerea proprie de testat angajatii companiilor care, din moment ce ajung sa ia interviuri clar detin functii inalte si, cu siguranta modul in care se comporta la interviu are relevanta pentru actuala sau viitoarea pozitie ocupata.. managerii pot fi surprinsi de rezultatele rapoartelor..
cu drag, pentru o lume mai buna in care facutul cu ochiul nu mai are treaba cu masa ovala – prietenii stiu de ce 
