se zice ca invatam cel mai bine din propriile greseli.. bullshit! nu inveti nimic din nicio greseala.. nici a ta, nici a altcuiva.. suntem construiti psihologic astfel incat sa gresim.. suntem psychologically broken fara exceptii.. “data viitoare n-o sa mai fac aceeasi greseala” – aud atat de des chestia asta si ma amuza teribil de fiecare data.. presupune o “data viitoare” care e foarte putin probabil sa se petreaca in aceleasi conditii, lucru de unde decurge si scuza greselii ulterioare “da bă, da n-a fost la fel..” suntem asa de simpatici si groaznici ca oameni .. 
nu inteleg de ce nu putem accepta ca gresim, ca repetam greselile cu nesimtire si cu constiinta impacata.. greselile mici macar.. ador sa gresesc si nu mi se pare nimic mai frumos si mai pur decat sa gresesti si sa admiti ca ti se rupe.. gresesc fata de colegele mele de camera in fiecare zi lasand un morman de vase murdare pe unde apuc pentru ca mi-e lene sa le spal.. gresesc cand plec si uit sa o sun pe corco sa o iau si pe ea.. gresesc cand spun prostii a la sibiu in bucuresti si oftic si supar oamenii.. imi dau seama ca gresesc si imi dau seama ca n-am sa fac nimic pentru ca sa schimb chestiile astea.. daca e atat de greu sa reeduci un criminal si ia atat de mult timp sa il faci sa isi dea seama de o greseala atat de mare si de evidenta, cum sa te astepti sa il dresezi pe costica sa nu mai arunce ziarul la gunoi dupa ce l-a citit? suntem consdusi de un sistem anti-greseala care o da in bara tot timpul.. chiar si greseala greseste.. :p
