e singura sintagma in care pot sa percep cuvantul “perfect” ca fiind.. perfect :p
mai aveam la fizica echilibru stabil si instabil.. 
amintiri din copilarie :p (imi aduc aminte pana si desenele care descriau fiecare echilibru – probabil singura chestie teoretica pe care mi-o aduc aminte in afara de eternele “foaie verde si-o batista, asa ceva nu se exista” sau “foaie verde si-un pasat, cu asta noi am gatat”)
ma conformez echilibrului perfect din jurul meu la momentul actual.. cu singura revelatie de autobuz, evident, cum ca orice senzatie de perfectiune e doar o fata a imperfectiunii.. astazi s-ar putea sa se schimbe totul.. s-ar putea ca echilibrul meu perfect sa nu mai fie nici macar echilibru.. d’apai perfect.. nu stiu de ce, nici macar teama nu imi e.. atat de putine lucruri ma pot surprinde in sensul in care sa raman masca acum, incat pur si simplu nu ma intereseaza.. las lucrurile sa ma surprinda in modul cute and nice..
over here, somethin’ cute and nice :p
