este deja mai mult decat evident ca daca trebuie sa mergi la cumparaturi pentru o chestie comuna GEN alimente, nu te vei intalni niciodata cu cineva, nu vei da de cele mai ciudate situatii … nope.. insa, daca e vorba sa cumperi o chestie mai ciudata dai mereu de situatii ciudate..
imi trebuie si mie un lighean.. sunt OM.. oamenii au nevoie uneori de LIGHEANE! eh, si? cum azi dimineata am avut drum prin cartier, intru eu la ambient-ul de la mine din sătuc sa analizez oferta.. nimic iesit din comun pana aici.. evident, intru, rafturile sunt aproximativ goale.. dupa indelungi cautari gasesc raionul de plastichii cu tot cu ligheane.. si cum dimensiunile nu erau pe placul meu (da, imi trebuia ceva mai mare :p ) ma duc sa inteb si eu pe cineva cu autorizatie in domeniu, unde gasesc si ligheane de alte dimensiuni.. pe cine m-am gandit sa intreb, daca nu pe doi vanzatori, frumosi foc.. mi-ar fi placut si mie sa intreb de ceva tehnic, ceva cu denumire lunga si alambicate ce se pronunta greu, ca sa impresionez si eu putin.. nu, eu intreb de un lighean.. bineinteles ca baietii ma servesc instant frumos, ma insotesc pana la raftul cu pricina, insa oarecum amuzati de cererea mea… cum alte oferte de dimensiuni mai considerabile nu existau, ma intorc cu coada intre picioare acasa.. mai pe dupa’amiaza cooptez o prietena sa vina cu mine in recunoastere pana in capatul celalalt al cartierului.. de data aceasta cu mai mult noroc, gasesc si ligheanul de dimensiunile dorite.. amuzata, vanzatoarea se arunca intr-o discutie de cateva minute cu noi.. radem, glumim si ca fapt divers o intreb daca nu cumva are si pungi in minunatul magazin.. imi zice ca da, dar dupa ce se uita lung la ligheanul meu, imi zice ca nu mi-ar incapea intr-o plasuta de-a ei.. hmmm… daca merg dupa un lighean, de ce mi-as lua o punga de acasa???!!! evident ca urmeaza o serie de evenimente caterincoase in strada, in fata bancomatului GEN la ce poti utiliza un lighian? – poate fi o palarie, un scaunel, etc… si, pe drum spre casa, merg eu glorioasa cu ligheanul in mana, pana ce, ne intalnim cu doi vechi prieteni de prin cartier… hmmm.. soarta.. insa glumele pe tema ligheanului n-au contenit pret de jumatate de ora.. eh, asta este.. cand o sa merg la cumparat de oliţe pentru copii promit sa iau o punga de acasa :p
