decembrie 19, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului
azi, dupa somnul de pranz, m-am trezit cu o falca-n cer si cu una-n … perna. cat de frumos a fi sa personalizam locul in care ne petrecem clipele cele mai lipsite de griji? oare visele n-ar fi mai frumoase daca ai adormi cu zambetul pe buze? sa arunce perna cine nu s-a plictisit de ursuleti si stele si flori si figuri geometrice.
prima oara au fost asternuturile albe, paduchioase si plictisitoare. au urmat asternuturile colorate, interesante si plictisitoare. acum. oare de ce sa n-aiba si ele o parere?
cum ar fi sa ai o fata de perna inscriptionata cu “stiu ca vrei sa te culci cu mine” sau o pilota “vino sa ne tavalim impreuna” sau un cearseaf “abia astept sa ma terfelesti”. intrevad o noua era a asternuturilor.
decembrie 19, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului
pentru toti maniacii pentru care jeleurile se inscriu in top 10 dulciuri pentru care ti-ai sacrifica dintii, bolul de jeleuri, din jeleuri ar fi solutia ideala pentru a asigura satisfactia post-satisfactie a consumatorului.
stiti cum ultimul jeleu e cel mai bun si cum in timp ce il savurezi te gandesti cat de bine ar fi sa mai fie cel putin inca un sfert de punga exact ca el? cu bolul din jeleu s-ar rezolva problema imediat. odata ce ai terminat jeleurile, te apuci de rontait bolul. practic, simplu si delicios.
decembrie 18, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului
mereu am crezut in extreme. asta in primul rand pentru ca e frumos si in al doilea rand pentru ca mereu mi-am permis-o. cand am vrut sa demonstrez ca-s desteapta, am invatat putin, si fara prea mult efort, am obtinut rezultate excelente. cand vreau sa arat deosebit, imi trag un papion sau cos ceva pe cizme si asigur un subiect de discutie rezonabil pentru inceput in seara respectiva. cand am vrut sa zic ceva, am preferat sa scriu. insa din totdeauna mi-a fost frica de scris. n-am crezut niciodata ca am talent si n-am crezut niciodata ca pot mai mult decat “s-o scot putintel la capat”. asta s-a dovedit teoria care nu da gres niciodata.
recent am purtat o discutie care mi-a coborat picioarele un pic mai aproape de pamant. concluzia e ca lumea nu-i un cub rubic deja rezolvat din care sa ne alegem doar fata cu care sa ne jucam o vreme. nu-i om pe lumea asta care sa fie “cel mai”. n-ar trebui sa existe superlative absolute pentru noi. ar trebui sa ni se zica de la inceput ca pentru ca sa fi “putin mai” trebuie sa tragi ingrozitor de tare. si de-abia acum incepe sa fie mai interesant.
noiembrie 10, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului, eu - cand o sa fiu mare...
traim intr-o lume in care cei ce ar treubui sa ne fie modele ne invata ca tot ce se poate face in viata trebuie sa functioneze pe principiul quick’n painless.. adica supersonic si fara sentiment.. oare de ce se mai minuneaza lumea ca avem pusa in frunte stampila generatiei 11 minute? si cum pentru unii 11 minute pare un calvar, solutia vine odata cu televiziunile online care propun programe pentru noua generatie, cea de 3 minute..
de cand ma stiu am fost invatata ca pot face orice. mereu o sa fiu copilul, ca multi altii dealtfel – dar poate ca nu suficienti – pentru care nimic nu-i imposibil. de cand am inceput sa vorbesc ambitia mea a crescut intr-o zi cat altele in sapte. am dezvoltat un motor cu cinspe viteze care pot fi actionate concomitent. ce nu m-a invatat insa nimeni e felul in care ar trebui sa-mi randuiesc ambitiile. mai greu sa actionezi un motor daca n-ai cheia.
si cum trei minute de cele mai multe ori nu-s suficiente sa dezvolti un algoritm de sufocare a ambitiilor, bag si io pixu ala neelectoral in groapa asta de ciocolata calda si-mputita.. ca tot omu’..
noiembrie 8, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului
la Roni sunt banii dumneavoastra!
asta sa fie motivul pentru care studentele raman triste si fara Roni?
nu ma asteptam sa mi-l repare si sa-l umple cu bunatati.. sincer!
pentru cei cu asteptari MARI cand vine vorba de desFUNDat
exemplar pe cale de disparitie, Gradina Botanica: maturus ruptus infiptus in humus
un real exemplu si un imbold oferit societatii contemporane: Dupa utilizare, aruncati cosul de gunoi la gunoi!
florile de plastic prafuit te imbie sa incerci irezitibila oferta a zilei inscrisa pe fundul unei cutii de carton Agrana, a cofetariei decorata in superbul stil decolorato-cocacolesc..
dovada ca Superman intr-adevar locuieste in Cluj.. avand in minte salvarea lumii, ma gandesc ca scopul a fost sa doboare primaria, dar riguros fiind, a inceput cu stalpii indicatori..
noiembrie 8, 2009
· Înregistrat sub hot stuff baby this evenin'
ha! am ajuns pe metropotam! acolo sus-sus! 
multumesc de apreciere si multumesc de trafic! mai poftiti pe la mine!
noiembrie 7, 2009
· Înregistrat sub GEN session, hot stuff baby this evenin'
un “must have” in bucataria oricarei pitzi autentice.. desi nu-mi imaginam veci o pitzi la tigaie.. dar merge perfect cu sacosa de rafie cu leopard pattern pe care am surprins-o saptamana trecuta scoasa la plimbare prin camin.. pacat n-am avut dibacia sa pun suficient de repede mana pe aparat.
octombrie 26, 2009
· Înregistrat sub GEN session, hot stuff baby this evenin'
ca pentru o restanta pentru care te pregatesti si mai temeinic, la aproape o luna de la weekendul petrecut in brasov, am facut rost si de restul pozelor pentru postul asta..
pe langa covrigi, brasovenii se pot lauda cu o politete iesita din comun.. ma intreb oare cui multumeste scoala asta pentru intelegere? daca e greva, copiii se bucura.. parintii se bucura daca se bucura copiii, mai ales ca sunt scutiti de doua drumuri de dus si adus copilul de la scoala.. nu ramane decat guvernul caruia se pare ca scoala respectiva ii multumeste.. asta pentru ca putina politete paradoxala nu stirca la casa omului..
ca sa se conformeze reguluilor orasului, circarii ii invita pe brasoveni la “dresura de elefanti nr. 1″ pe doar zece mii.. 10 ron sa dea doar cei cu dioptriile mari.. stiam deja de la orange ca smecheria e in subsol, aia cu fontul mai mic..
cum fiecare regula are si o exceptie, excesul de politete brasoveana e combatut de nenea de la numarul 24.. nenii de la 16, 18, 20 si 22 sunt prea politicosi ca sa se revolte..
asa cum clujenilor le plac gurile de canal, asa si brasovenilor prizele pe-afara.. inteleg utilitatea prizelor pana in momentul in care afara ploua..
doggie-parking la intrarea intr-o cafenea.. excelent de pus in practica si in supermarketuri.. pe cand un parking pentru carucioare…?
initiativa demna de luat in seama.. desi rezultatele sunt cam modeste.. bineinteles, putem observa si nelipsitele prize outdoor..
iar in final, monumentala lucrare a naturii, constructie arhitecturala de proportii istorice care te ademeneste sa pasesti curajos pe strada sforii, va prezint…cireasa de pe tort, proaspata si fumeganda!
octombrie 18, 2009
· Înregistrat sub Comenteeeez!, coltul analfabetului
mereu am avut o caruta rezervata pentru respectul pe care il port newsletter-elor pe care le primesc.. logica din spatele osiilor este in totalitate bazata pe legendara poveste a acului in carul cu fân.. insa prinde doua interpretari.. respectul meu fie echivaleaza cu acul, fie e numai fân.. din atata respect am ajuns sa-mi rezerv o adresa de mail doar pentru newslettere care prezinta caracteristici cat mai acute de idiotilomegalie.. ma mai inveselesc si eu din cand in cand.. si ca sa intelegeti cum de sunt o persoana etern fericita, va spun ca am cu ce.. sa tot fie vreo 9627 de mailuri cu potential imbucurator, dintre care probabil ca marea majoritate sunt similare celui pe care nu stiu de unde gasesc rabdarea sa-l analizez.. 
prefer sa nu zic sursa newsletter-ului, desi pentru majoritatea ar aparea ca fiind EVIDENTA, asadar o voi tine ascunsa, exact AICI, si va purta pe tot parcursul acestui post numele ales aleator, PUDIKA.
este absolut reconfortant sa te trezesti dimineata cu un inbox plin, din care se remarca un mail cu subject absolut fermecator: Vreau sa imi ucid soacraaaa!!!!!!!!
corpul mailului arata in halul de mai sus. nu comentam pe marginea imaginii pe care nu pot sa o vizualizez, pentru ca sunt fericita ca mi se adreseaza pe nume. bineinteles ca sunt mai mult decat incantata ca PUDIKA imi ureaza o dimineata buna, mai ales cum mailul continua locgic, in acelasi ton suav: Vreau sa imi ucid soacraaaa!!!!!! nici nu imi puteam imagina topic mai potrivit pentru o dezbatere ulterioara uciderii soacrei, decat lipsa, din nastere, a unui sfarc.. un subiect care intr-adevar ma fascineaza si ma face sa imi ascut neuronii cu ascutitoarea ruginita de creioane pe care o foloseam in grupa mica, este Ce i-ai face celui de deasupra ta?.. m-ar incanta un raspuns din categoria gadilatului in cerul gurii cu cutitul de macelar tinut intre degetele de la picioare.. bine ca e la categoria new game, pentru ca sunt sigura ca e cam greu sa te joci v-ati ascunselea atata timp cat esti prins(a) dedesubt.. nu indraznesc sa polemizez in jurul videochat-ului, desi l-as vedea ca un bun suport vizual pentru topicul anterior.. nu stiu de ce, dar am o presimtire ca fetele care pun intrebarea De ce sunt ticalosi barbatii? sunt cam aceleasi care s-au aventurat in jocul Ce i-ai face ceiui de deasupra ta?.. e bine ca am luat imaginea doar pana la Fazan, acesta fiind singurul joc care ridica usor IQ-ul mailului si al celor care stau in spatele topicurilor din el..
pana la urmatoarea logare pe mailul cu newslettere care deja mi-a devenit credincios ou kinder cu surprize, tin sa le multumesc din nou celor de la PUDIKA pentru ca intr-adevar mi-au facut dimineata mai buna!
octombrie 17, 2009
· Înregistrat sub coltul analfabetului
in incercarea mea disperata de a o arde cult in orasul studentesc in care imi petrec majoritatea timpului, am patit urmatoarea patanie.. se face ca era o vineri, adica ieri, o zi lipsita de griji si scoala, umpluta doar de bucuria frigului care imi patrundea in narile tapetate gelatinos.. ziua pachetului.. si cum pachetul continand haine menite sa reduca gradul de umezeala din nasucul aflat in posesia mea sosea vis-a-vis de biblioteca judeteana, am decis ca pe langa trebusoarele pe care le aveam de facut, sa-mi cresc temperatura corpului in biblioteca.. nu mi-as fi imaginat o clipa ca nenea paznicul ma va opri la intrare sa ma intrebe de ce vreau sa bag bagajul in biblioteca.. dupa ce i-am explicat, studenteste vorbind, ca e un pachet si-atat, mi-a zis ca spera sa nu fie o bomba si sa binevoiesc sa stau la vedere..
cum tentatia e mare, si-anume pe masura pachetului, am indraznit sa sper ca imi voi accelera procesul de crestere a temperaturii corporale cu una din minunatele haine din pachet.. am asteptat cuminte sa plece paznicul care se plimba mult prea in raza mea de sedere calma si am desfacut fermoarul gentii.. ei bine nici urma de haina.. a trebuit sa imi confrunt privirea cu doua funduri de arici.. ariciul riciu si aricia ricia, membri ai familiei riciniu.. mi-am petrecut urmatoarele 10 minute imaginandu-mi reactia paznicului la vederea potentialei populatii de pluș din pachetul suspect..
